Prima confruntare internationala a Teatrului National din Bucuresti pe scena Teatrului Natiunilor din Paris

In 1956, Teatrul National din Bucuresti a avut cinstea sa ne reprezinte pentru prima data intr-o confruntare internationala pe scena Teatrului Natiunilor din Paris.

Presa franceza din acele timpuri scria: „Iata reprezentatia cea mai stralucita pe care ne-a oferit-o festivalul de la Teatrul <<Sarah Bernhardt>> („Le Combat”); „O trupa de teatru de mana intai, probabil una dintre cele mai bune din Europa” („L’Information”).De atunci turneele si succesele s-au repetat. Artistii, mesagerii teatrului romanesc, au fost ovationati la Mscova, Leningrad, Venetia, Varsovia, Praga, Belgrad, Zagreb, Viena, Sofia si Budapesta.

Dramaturgia noastra clasica si contemporana a inceput sa fie cunoscuta si jucata in patru continente. La afirmarea ei, o contributie insemnata au adus-o si regizorii romani chemati sa urmareasca punerile in scena din strainatate, printre ele: Sica Alexandrescu, Lucian Giurchescu, Miron Niculescu, Margareta Niculescu, Ion Cojar, Liviu Ciulea etc.

Anul 1967 a insemnat un an de noi afirmari si confirmari. Astfel, Teatrul de Comedie a castigat laurii „Festivalului de teatru experimental” de la Belgrad cu piesa „Troilus si Cresida” de W. Shakespeare.

In 1969 teatrul romanesc a repurtat noi succese in confruntarile cu opinia internationala, reprezentand pe scena Teatrului Natiunilor din Paris comedia lui I. L. Caragiale „D’ale carnavalului” si spectacolul „Nepotul lui Rameau” de D. Diderot.

Aceste succese au determinat pe d-nul Felix Giacomoni, directorul Teatrului Natiunilor din Paris, sa se deplaseze in luna februarie 1970 la Bucuresti pentru a solicita ca stagiunea Teatrului Natiunilor sa inceapa in 1970 cu spectacolul „Coana Chirita”, piesa lui V. Alecsandri, in versiunea insipirata a dramaturgului Tudor Musatescu.

A fost articolul de ajutor?

0 / 0

Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: