Islamul – de la infiintare si pana astazi

Islamul

Astazi, in multe tari occidentale, islamul este mai mediatizat ca oricand, insa informatiile nu sunt intotdeauna documentate. A fost descris ca un pericol real la adresa Occidentului din cauza terorismului islamistilor radicali, care atinge punctul culminant la 11 septembrie 2001. Uneori, in climatul politic nu se face distinctie intre islamul fundamental si cel de masa, iar elementele comune ale islamului, iudaismului si crestinismului, la fel si bogata istorie culturala si intelectuala a civilizatiilor islamice, sunt trecute cu vederea.

Teologizarea politicii, asa cum s-a intamplat in istoria mondiala a umanitatii, a dus intotdeauna la radicalism si fanatism religios si, dincolo de orice ratiuni, a avut de obicei ca rezultat intoleranta fata de cei de alta credinta si chiar suprimarea lor.

In aceasta perioada de expansiune si cuceriri, islamul, spre deosebire de crestinism, se dovedeste tolerant, deoarece Coranul propovaduieste respectul pentru alte religii, mai ales pentru religiile biblice, iudaism si crestinism. Libertatea practicii religioase facea parte din regulile marilor imperii islamice, un exemplu fiind Spania Evului Mediu sau politica Imperiului Otoman pentru numerosii supusi crestini. Zicala Mai bine sub turban decat sub mitra papala se refera la preferinta unor crestini ortodocsi pentru domnia sultanului decat pentru persecutiile suportate sub catolici. Probabil, umilintele suferite de-a lungul anilor de colonizare si sprijinul acordat de Occident regimurilor autoritare din Orientul Mijlociu postcolonial, au dus la formarea unui curent de opinie dusmanos fata de Occident in unele tari islamice.

Inceputurile Islamului

La inceputul istoriei islamului se afla profetul Mohamed si un mic grup de adepti, care isi declara credinta intr-un Dumnezeu unic. Dezvoltarea si raspandirea islamului au fost initiate in 622 de emigrarea profetului, cunoscuta sub numele de Hegira (in araba hijrah), din Mecca cea ostila catre Medina mai deschisa. Primii mulsulmani au considerat emigrarea profetului atat de importanta, incat foloseau aceasta data pentru inceputul calendarului islamic. In Medina, Mahomed, pune bazele unei societati puternice de credinciosi, cu o coeziune atat politica, cat si religioasa.

Invataturile religioase ale islamului

Nu exista alt Dumnezeu decat Allah, iar Mohamed este profetul Lui este marturisirea de credinta a islamului, shahadah. El include cele mai importante doua principii de credinta ale islamului: monoteismul si credinta in invataturile si practicile (sunnih) profetului, Coranul reprezentand invataturile lui Allah pentru omenire, dezvaluite in mod direct lui Mohamed. Coranul il proclama pe Dumnezeu creator al Raiului si al Pamantului. Cere supunere fata de Allah cel atotputernic, atotstiutor si milos si descrie judecata de apoi, in care toata omenirea da socoteala in fata Lui pentru faptele savarsite. Credinciosii ajung in Rai, iar pacatosii in Iad. Aceste aspecte sunt comune iudaismului si crestinismului.

Standardele etice impuse adeptilor islamului sunt desprinse din Coran si din pildele Profetului. Ele sunt incluse in legea islamica, sharia, care reprezinta un ghid pentru o viata virtuoasa. Regulile cele mai importante pentru practicarea religiei formeaza cei Cinci Stalpi ai Islamului: repetarea shahadah-ului, cele cinci rugaciuni zilnice, pomenirile, postul in timpul lunii sfinte a Ramadanului si pelerinajul fiecarui musulman la Mecca cel putin odata in viata.

Shia si Sunni

Cea mai mare sciziune a islamului a fost declansata de problema succesiunii lui Mohamed. Dupa moartea acestuia in anul 632, unul dintre grupuri considera ca doar ginerele lui, Ali si urmasii acestuia erau succesorii de drept (imami) ai Profetului. Aceasta factiune este cunoscuta sub numele de Shia, iar adeptii sai poarta numele de siiti (de la Shiat Ali, Partidul lui Ali). El reprezinta 10-15 procente din populatia musulmana de astazi. Siiti se impart in grupuri diverse, in functie de numarul de imami de drept pe care ii recunosc: siismul zayadit, septiman si duodeciman. Shia se deosebeste de Sunni prin invataturi si traditii diferite. Martiriul lui al-Husayn, un nepot al lui Mohamed, din anul 680, este un eveniment semnificativ pentru siiti.

Raspandirea politica si expansiunea militara

In timp ce dupa sec. XIX islamul se raspandeste in lume prin migratii, expansiunea lui in etapele sale timpurii a avut loc prin campanii militare. In primii 80 de ani, califii si comandantii ostirilor acestora au deschis islamului o zona care se intindea de la raul Indus, in est, pana in Spania, in vest. Califul conducea intregul Imperiu Islamic, iar guvernatorii acestuia domneau in provincii. Inca de la inceput, sistemul de guvernare era autocrat, conducatorul fiind investit cu autoritate divina. Insa acesta era legat prin legea islamica, autoritatea lui fiind de obicei restrictionata de carturari influenti (ulema) si de clerici.

Prima dinastie care a domnit peste un imperiu islamic extins a fost dinastia Omeiazilor, urmata de dinastia Abbasizilor. Fazele ulterioare ale expansiunii au fost coordonate de triburile turcice si de mongolii din Asia Centrala. Ultimul care a incorporat sub conducerea sa parti importante ale lumii islamice, dar si de alte credinte, a fost Imperiul Otoman, care s-a destramat in 1923.

Raspandirea politica a islamului a venit odata cu islamizarea tarilor cucerite, care, in principiu, nu a avut loc in mod fortat. Impreuna, musulmanii si cei de alta credinta s-au bucurat de stabilitate politica si de o infrastructura foarte buna.

Panarabismul si panislamismul

Nationalismul si-a facut aparitia in lume islamica abia in sec. XIX, sub influenta imperialismului, dezvoltandu-se astfel o constiinta panaraba. La inceput, aceasta noua constientizare a fost directionata in principal impotriva Imperiului Otoman si mai tarziu impotriva imperiilor coloniale europene. Miscarea panaraba, a carei figura importanta a fost in anii 1950-1960 presedintele egiptean Gamal Abdel Nasser, este mai curand de sorginte istorica, culturala si lingvistica decat religioasa. Aceasta a esuat, din cauza ideologiilor si scopurilor politice diferite. Pe de alta parte, obiectivul panislamismului era dezvoltarea unei cooperari si solidaritati motivate religios. Miscarea a inceput sa se dezvolte in sec. XIX si a luptat impotriva gandirii nationaliste prin valori islamice comune.

Statele islamice astazi

La sfarsitul sec. XIX, influenta politicii occidentale asupra constiintei nationale, asa cum a fost cazul guvernului condus de Kemal Atatürk in Turcia, dusesera deja la mutatii ireversibile in societatea islamica, cum ar fi schimbarea obiceiurilor, imbracaminte occidentala si chiar suprimarea religiei in viata zilnica. Implementarea moderna a principiului islamic de unitate in religie si politica a avut succes doar la cateva natiuni.

Se poate vorbi de „stat islamic” doar in cateva cazuri. Cu toate ca Republica Islamica Iran a fost intemeiata in urma revolutiei populare a credinciosilor, societatea civila este complexa. Stilul de viata laic din marile orase coexista cu Islamul traditional, iar autoritatea de stat cea mai importanta ramane comitetul religios al consiliului garzilor. Tara in care sistemul juridic si viata publica sunt determinate in cea mai mare parte de Sharia este Arabia audita. Cele mai multe natiuni au guvernele laice, insa rar democratice, care propovaduiesc separarea religiei de stat. Fundamentalismul islamic poate fi privit ca o contra-miscare a laicizarii politicii si conditiilor de viata care de obicei avantajeaza doar o minoritate privilegiata. Incepand cu anii 1960 se remarca o renastere a islamului. Insa, de obicei, conflictele sociale si frustrarea trezita de dictaturile sufocante si corupte sunt cele care coordoneaza economiile inchise si rata mare a somajului, acestea ducand la incurajarea raspandirii radicalismului si fundamentalismului islamic.

Sursa: Marea istorie ilustrata a lumii, Litera international

A fost articolul de ajutor?

0 / 0

Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: