Viata lui Grigore Alexandrescu (1810 – 1885)

Grigore Alexandrescu

Al treilea cantaret al ruinelor Targovistei, dupa Heliade si Carlova, este Grigore Alexandrescu, nascut in 1810. Copilaria si-o petrece in orasul natal, invatand greaca moderna cu dascali greci. Cunoaste bine greaca veche, putand recita pe dinafara pe Anacreon si scene intregi din Sofocle si Euripide. Citise de asemenea cartile populare romanesti, Alexandria si Istoria lui Arghir.

Dupa moartea parintilor, poetul vine in 1830 la Bucuresti, fiind gazduit de un unchi, parintele Ieremia, intr-un beci aflat sub scara Mitropoliei.

In 1831 este inscris la cursurile de limba si literatura franceza ale profesorului Vaillant. Aici este coleg cu C.A. Rosetti si Ion Ghica. Acesta din urma ne lasa interesante amintirile despre poetul targovistean intr-o scrisoare catre Vasile Alecsandri.

Cerandu-i sa recite Epistola lui Boileau catre Molière, Alexandrescu trezeste admiratia profesorului si colegilor printr-o perfecta cursivitate si dictiune.

Imprietenit cu Ion Ghica, cunoaste in casa acestuia pe poetul Iancu Vacarescu, caruia-i recita toate poeziile dintr-o culegere intitulata Poezii alese din ale lui D. Marelui logofat I. Vacarescu. Poetul a fost impresionat de poezia Epistola D.I.V., autorul „Primaverei amorului”, pe care Gr. Alexandrescu i-o dedica de ziua numelui.

Alexandrescu continua cursurile Colegiului „Sf. Sava”, locuind in acest timp la Heliade Radulescu, asa cum relateaza Ion Ghica.

Primele poezii ale lui Alexandrescu au fost publicate in cursul anului 1830, in paginile Curierului romanesc. In curand apare primul volum de versuri al poetului, intitulat Eliezer si Neftali (1832). Acest volum cuprinde talmaciri si poezii originale.

In anii 1833-1835 Grigore Alexandrescu participa la activitatea Societatii filarmonice. Contactul cu Campeanu, membru al Societatii filarmonice, pe atunci maior in armata nationala, determina pe Alexandrescu sa se inroleze, la sfarsitul anului 1834, ca iuncar, apoi ca ofiter.

Legatura cu membrii filarmonicii, care ii propuneau sa imbogateasca repertoriul teatral in limba romana, determina pe Alexandrescu sa traduca piesele Alzira si Meropa de Voltaire.

Poetul participa la adunarile societatii secrete care luase fiinta in cadrul filarmonicii si care urmarea rasturnarea regimului feudal al lui Alexandrescu Ghica. In aceste imprejurari s-a format constiinta de artist si de cetatean a lui Grigore Alexandrescu.

Ca militar, poetul a trimis intai la djurstva, apoi la Focsani, pentru a controla pasapoartele si a tine socoteala turmelor de oi care trec granita. Impresiile culese aici ne sunt cunoscute din Epistola D.I.C. (Ion Campeanu).

In 1840 a fost arestat sub pretextul ca ar fi luat parte la actiunea revolutionara impotriva lui Al. Ghica si pentru poezia Anul 1840. Doi ani mai tarziu. in 1842, ii apare la Iasi un volum de poezii. In acelasi an calatoreste cu I. Ghica la manastirile din Oltenia. Aceasta calatorie ii sugereaza temele poeziilor: Umbra lui Mircea. La Cozia, Rasaritul lunei. La Tismana si Mormintele. La Dragasani. In Memorial de calatorie sunt descrise toate imprejurarile acestei excursii interesante si rodnice pentru activitatea poetului.

Anul 1848 il gaseste pe Alexandrescu printre revolutionari, numele lui figurand printre redactorii Poporului suveran, dar nu a jucat un rol important in timpul revolutiei.

In timpul domniei lui Cuza, Alexandrescu detine postul de director in Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice.

Face parte in 1860 din Comisia centrala de la Focsani. Aici se imbolnaveste de o boala grea, care l-a tinut, asa cum se exprima I. Ghica „aproape un sfert de secol, mort intre cei vii„. Moare in noiembrie 1885.

Sursa: Viorel Alecu, Alexsndru Piru, Vladimir Dogaru, Literatura romana – Editura didactica si pedagogica Bucuresti 1969

A fost articolul de ajutor?

0 / 0

%d blogeri au apreciat: