Viata si opera lui Vasile Cârlova

Vasile Cârlova

Intaiul poet roman modern, Vasile Carlova, s-a nascut in 1809, dupa unii istorici literari, la Targoviste, dupa altii, la Buzau.

De timpuriu a invatat greceste si frantuzeste; cunoasterea limbii franceze ii da posibilitatea sa citeasca pe Voltaire (din a carui piesa, Zaire, a tradus actul I), pe Volney, scriitor preromantic, si pe romantici, indeosebi pe Lamartine.

In 1830, intra in randurile ostirii, fiind primit cu gradul de sublocotenent. Un an mai tarziu, in septembrie 1831, Carlova se stinge din viata la Craiova, in varsta de numai 22 de ani.

Moartea lui Vasile Carlova a impresionat profund pe contemporani. I. Heliade Radulescu, care-l pretuia foarte mult, scrie elegia La moartea lui Carlova. El il numeste pe poetul mort in floarea varstei „stea care rasare chiar intr-al sau opus„.

Doua decenii mai tarziu, in manuscrisul lucrarii Romanii supt Mihai-voievod Viteazul, Balcescu va evoca astfel figura lui Carlova, deplangandu-i in accente dramatice moartea timpurie:

„… Carlova! floarea poeziei, june cu inima de foc. Ca o cometa trecatoare, tu stralucesti un minut peste Romania uimita si incantata de lucirea ta. O moarte cruda te rapi fara vreme; dar apucasi a ne lasa o lacrima fierbinte pentru gloria trecuta si o scanteie datatoare de viata pentru viitor…”

Opera:

De la Carlova ne-au ramas cinci poezii, dintre care trei: Raurile Targovistii, Pastorul intristat si Inserarea au aparut in timpul vietii, in Curierul romanesc (1830), iar doua: Rugaciunea si Marsul (Ostirii romane) postum (in aceeasi revista, 1839). Prin caracterul modern al temei si prin reusita versului, autorul acestor poezii ii depaseste pe predecesorii sai.

A fost articolul de ajutor?

0 / 0

%d blogeri au apreciat: