Viata lui Costache Negruzzi

Viata lui Costache Negruzzi

Creatorul prozei artistice, autorul celei mai valoroase nuvele istorice din literatura noastra, Costache Negruzzi, s-a nascut in 1808 la Trifestii Vechi, in judetul Iasi.

Tatal sau, paharnicul Dinu Negrut, om iubitor de cultura, avea o biblioteca bogata pentru vremurile acelea.

Costache invata cu dascali care ii predau acasa cunostinte de greaca si franceza. Astfel, la 13 ani, citea in greceste pe Homer si Euripide, dar nu putea descifra slovele chirilice din cartile romanesti ce se aflau in biblioteca tatalui sau.

Neplacut surprins de aceasta constatare, paharnicul Dinu isi duce fiul la examenul public ce se tine la Seminarul de la Socola, in clasa dascalului Ion Alboteanu.

Dascalul, angajat sa invete pe tanarul fiu de boier scrierea si citirea limbii romane, da dovada de un pedantism revoltator, socotind necesar sa inceapa invatatura de la primele notiuni, adica de la predarea slovelor, astfel ca, indignat, copilul invata singur sa citeasca, folosindu-se de lucrarea lui Petru Maior, Istoria pentru inceputul romanilor in Dachia.

Aceasta scena este narata cu un inimitabil umor in schita Cum am invatat romaneste.

In 1821, din cauza Eteriei, Dinu Negrut se refugie cu familia peste Prut.

In primavara anului 1822, ducandu-se la Chisinau sa-si gaseasca rudele si cunoscutii, Dinu Negrut isi aduse si fiul. Aici se afla si poetul rus Alexandru Puskin, din care Negruzzi va traduce mai tarziu Salul negru si Carjaliul.

Inapoindu-se in tara in 1823, familia Negrut gasi casa pradata de ieniceri. Tatal isi pierduse averea, astfel ca, murind in 1826, datoriile trecura asupra fiului, care fu silit sa intre intr-o slujba.

Duce o existenta linistita, singurele evenimente mai importante din viata lui fiind cele de ordin cultural.

In 1840 apare, in primul numar al Daciei literare, principala opera a lui C. Negruzzi si capodopera nuvelei istorice romanesti, Alexandru Lapusneanul.

In acelasi an, directia Teatrului National din Iasi este incredintata lui Mihail Kogalniceanu, Costache Negruzzi si Vasile Alecsandri. Pentru imbogatirea repertoriului, alaturi de tovarasii sai din conducerea teatrului, C. Negruzzi traduce, adapteaza si prelucreaza diverse piese.

Astfel, traduce: Crispin, rival stapana-sau de Lesage, fregmente din Femeile sovante de Moliere, Maria Tudor si Angelo de Victor Hugo. Muza de la Burdujeni este o adaptare fara deosebita valoare literara, ca si Carantina sau Doi tarani si cinci carlani (Carlanii). Toate aceste piese nu sunt lipsite de importanta, datorita faptului ca au constituit inceputul dramaturgiei romanesti, iar autorul lor este unul din pionierii repertoriului dramatic in limba romana.

La miscarea de la 1848 de la Iasi, Negruzzi n-a participat, dar elogiaza in Scrisoarea XXIII fapta eroica a Anei Ipatescu.

In 1855 colaboreaza la revista Romania literara, condusa de Vasile Alecsandri.

Evenimentul important al Unirii gaseste in Costache Negruzzi un adept luminat, dar moderat.

Pentru continutul progresist, critic, al unora din operele sale, este exilat in doua randuri la mosie: o data in 1838 pentru scrisoarea Vandalism si a doua oara in 1844 pentru povestirea Toderica.

Dupa 1859 a fost sfetnic al domnitorului Alexandru Ioan Cuza si membru al Societatii academice.

Costache Negruzzi moare in august 1868.

Sursa: Viorel Alecu, Alexsndru Piru, Vladimir Dogaru, Literatura romana – Editura didactica si pedagogica Bucuresti 1969

A fost articolul de ajutor?

0 / 0

Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: