Viata si opera lui Dimitrie Bolintineanul (1819 – 1872)

Sending
User Review
0 (0 votes)

Dimitrie Bolintineanul

In acelasi an cu Alecu Russo si Nicolae Balcescu s-a nascut, la Bolintinul-din-Vale, Dimitrie Bolintineanul, fiul subprefectului de plasa Enache Cosmad. A invatat la scoala de la Coltea si la Sf. Sava. La 23 de ani publica in Curierul de ambe sexe (1842) prima poezie, O fata tanara pe patul mortii, care i-a adus elogiile lui Heliade Radulescu si mai tarziu pe acelea ale lui Eminescu in Epigonii.

In 1845, cu o bursa din partea Asociatiei literare, Bolintineanu pleaca la Paris pentru studii. Inca din primul sau volum publicat in 1847 (Colectie de poeziile d-lui Bolintineanu) se vede ura impotriva tiraniei si ideea de lupta pentru libertate. Volumul aparea sub lozinca „In unire nadejdea„. Alte versuri din aceasta faza au fost publicate abia in 1869 sub titlul Poezii din tinerete.

Intors in tara putin inainte de revolutia din 1848, Bolintineanu se dedica entuziast revolutiei, redactand impreuna cu Grigore Alexandrescu, Cezar Boliac si Nicolae Balcescu ziarul Poporul suveran. Poezia Cantec de libertate avea caracter de manifest, chemand cetatenii la lupta.

Cand turcii vin sa inabuse „rebeliunea (…)„, poetul face parte din delegratia trimisa sa intampine pe Faud-Pasa, alaturi de Balcescu, Boliac, Ion Ionescu de la Brad si altii. Arestat si exilat, ia calea pribegiei. Merge in Transilvania, la Constantinopole si apoi la Paris. In 1851 incearca sa patrunda in tara, fara a izbuti. Calatoreste de aceea prin Siria si Palestina, Egipt, Macedonia, redactand memoriile in proza si scriind versuri de inspiratie locala ca Florile Bosforului si Macedonele.

In 1857 primeste in sfarsit autorizatia de intoarcere in tara si sosit la Iasi participa la sedinta divanului ad-hoc in care se hotaraste Unirea Principatelor intr-un singur stat sub numele de Romania. In slujba Unirii este pus si ziarul Dambovita, scos la Bucuresti intre 1858-1860.

Sub Alexandru Ioan Cuza, Bolintineanul este ministru de externe in 1861 si ministru al Instructiunii Publice in 1863, Facultatea de litere din Bucuresti.

In 1872, moare in varsta de numai 53 de ani.

Opera:

Opera lui Dimitrie Bolintineanul este ampla (a publicat peste 40 de volume) si multilaterala. A scris in toate genurile literare (poezii, proza, teatru, critica literara, biografii romantate), destingandu-se in poezie prin tehnica muzicala si in proza prin observatia atenta a mediului romanesc (in romanele Manoil si Elena) si oriental (Calatorii in Palestina si Egipt, Calatorii pe Dunare si in Bulgaria, Calatorii la romanii din Macedonia si muntele Athos).

Manoil si Elena sunt printre primele incercari de romane in literatura romana.

Din poeziile sale grupate in mai multe cicluri (Legende istorice, Basme, Florile Bosforului, Macedonele, Reverii, Diverse) au devenit populare, prin continutul lor patriotic si prin forma contabila, Legendele istorice, inspirate din trecutul national de lupta pentru libertate. In ciclul acestora intra si cele doua poeme epice mai intinse Andrei sau luarea Nicopolei de romani (episod dinainte de batalia de la Calugareni) si Sorin sau taierea boierilor la Targoviste, tablou din vremea luptelor dintre boierimea feudala si domnie sub Mircea Ciobanul (secolul ak XVI-lea).

O mentiune speciala merita poemul byronian filozofic Conrad, in care sentimentul patriotic se imbina cu revolta impotriva asupririi de orice fel (Bolintineanu sesizeaza chiar exploatarea capitalist-colonialista).

Din Basme trebuie retinut poemul Mihnea si baba prin desavarsita tehnica muzicala si blestemul impotriva tiraniei, iar din Macedonele, acea gratioasa evocare a vietii romanilor din Macedonia in San-Marina, poem al transhumantei pastorilor de la munte in Valea Vardarului.

Figurile care ne intampina in Legende istorice sunt acelea ale domnitorilor luptatori pentru independenta nationala impotriva jugului turcesc, Mihai Viteazul, Stefan cel Mare, Mircea cel Batran, Vlad Tepes, Petru Rares, dar si ale oamenilor din popor, ca Ferentarul (infanteristul), Capitanul de vanatori, Fata de la Cozia, Daniel Sihastru, Maria Putoianca, Popa Stoica.

Cele mai cunoscute publicari ale lui Dimitrie Bolintineanu sunt Cea de pe urma noapte a lui Mihai cel Mare si San-Marina.

Sursa: Viorel Alecu, Alexsndru Piru, Vladimir Dogaru, Literatura romana – Editura didactica si pedagogica Bucuresti 1969

Lasă un comentariu