Opera lui Vasile Alecsandri

Vasile Alecsandri

Poezia de inspiratie folclorica

In prefata din 1852 a culegerii intitulate: Poezii poporale, balade (cantice batranesti), adunate si indreptate de Vasile Alecsandri, poetul afirma:

„Comori nepretuite de simtiri duioase, de idei inalte, de notite istorice, de crezari superstitioase, de datini stramosesti si mai cu seama de frumuseti poetice pline de originalitate si fara de seaman in literaturile straine, poeziile noastre populare compun o avere nationala, demna de a fi scoasa la lumina ca un titlu de glorie pentru natia romana.

…Agiutat de cateva persoane, iar mai cu seama de D. A. Russo, am adunat, in deosebite calatorii prin muntii si prin campiile inflorite ale tarei noastre o parte din poeziile poporale, si acum savarsind coordonarea lor, le inchin patriei mele ca cea mai dreapta avere a ei”.

Colectia incepe cu Miorita, capodopera poeziei noastre populare, descoperita de Alecu Russo la Soveja. Intre alte balade aflate in aceasta culegere gasim: Dolca, Mihu Copilul, Toma Alimos etc.

Pentru prima oara in literatura romana, V. Alecsandri a pus in lumina marea frumusete, marea valoare literara a poeziei populare.

Dupa modelul creatiilor populare, V. Alecsandri scrie intre 1842 si 1852 poezii Inspirate din folclor. Aceste poezii, intitulate Doine, sunt publicate la Paris in 1853 in acelasi volum cu ciclul Lacrimioara si cu un al treilea ciclu, Suvenire.

Din culegerea Doine remarcam: Doina, Baba Cloanta, Sora si hotul, Crai-nou, Altarul monastirei Putna (dupa legenda a III-a din O sama de cuvinte de Ion Neculce), Andrii Popa, Groaza etc. Importanta pentru demonstrarea circulatiei unei teme folclorice este poezia Zburatorul, desi nu atinge valoarea artistica a poeziei lui Heliade.

In 1842, in urma calatoriei prin munti, Vasile Alecsandri compune poezia Doina. Ea are semnificatia descoperirii comorilor folclorice de catre poet si in acelasi timp este o prefata a intregului cicli, sintetizand tematica poeziilor populare.

Lirica erotica – Lacramioare

Prieten intim cu Costache Negri, la mosia caruia (Manjina) merge deseori, Vasile Alecsandri cunoscu pe Elena, sora lui Negri.

Culegerea intitulata Lacramioare  contine poeziile de iubire inchinate Elenei Negri.

Poezia 8 mart este denumita astfel dupa ziua in care cei doi tineri, la Blanzi, mosia Elenei, si-au deschis inimile unul altuia. Despartirea, cu prilejul plecarii Elenei pentru a-si ingrijii sanatatea, plimbarile celor doi indragostiti pe tarmurile insorite ale Italiei, toate sunt consemnate cu o exactitate de memorialist in poezii ca: Despartirea, Asteptarea, Venetia, Barcarola venetiana, O seara la Lido etc.

Lirica erotica a lui Alecsandri poarta amprenta romantismului. Poezia din dragoste a acestuia aduce in atmosfera incarcata de senzualism a inceputurilor poeziei noastre lirice o nota proaspata de sentimentalism, de puritate, care ridica iubirea pe o treapta necunoscuta pana atunci in literatura romana.

Pastelurile

Dupa varsta de 40 de ani, lirica erotica este inlocuita de cea descriptiva. Pastelurile constituie o etapa importanta in ansamblu creatiei lui Vasile Alecsandri, exprimand marea sa dragoste pentru frumusetile naturii patriei. Aparuta sporadic, in unele strofe din Primavara amorului a lui Iancu Vacarescu sau in prezentarea inserarii si a noptii din Zburatorul lui Heliade, ori in poeziile lui Vasile Carlova sau Grigore Alexandrescu, natura constituie pentru prima oara tematica liricii unui poet in Pastelurile lui Vasile Alecsandri. Pastelurile, publicate in majoritate in Convorbiri literare, ne ofera posibilitatea sa cunoastem, in acelasi timp, unele manifestari ale firii poetului, prezentandu-ne atmosfera de creatie de la Mircesti.

Cele mai numeroase pasteluri sunt consacrate iernii: Iarna, Gerul, Viscolul, Sania, Miezul iernei, La gura sobei, Bradul, Sfarsitul iernei.

Primavara, anotimpul florilor si al pasarilor calatoare, este intampinat cu entuziasm tineresc in poezii ca: Oaspetii primaverii, Cucoarele, Noaptea, Dimineata, Tunetul.

Alecsandri prezinta cu interes si simpatie muncile campului si pe cei care le indeplinesc in poeziile: Plugurile, Samanatorii, Secerisul, Cositul.

Pastelurile lui Alecsandri avand ca tema viata satului si muncile taranilor au un caracter optimist, specific poetului de la Mircesti. Taranii sunt veseli, ei lucreaza cu o buna dispozitie caracteristica modului in care Alecsandri concepe viata rustica.

Alecsandri descrie si natura Orientului in poezii ca: Mandarinul si Pastel chinez.

Numeroase pasteluri au fost inspirate de obisnuitul sau loc de creatie, Mircestii: Serile la Mircesti, Lunca din Mircesti, Malul Siretului.

Poezia cu caracter social si patriotic

Pe langa poeziile publicate in culegerea Margaritarele, legate de evenimentele politice de o deosebita importanta pe care poetul le-a pregatit si la care a participat direct: Desteptarea Romaniei, Moldova in 1857 si Hora Unirei, Alecsandri canta in Desrobirea tiganilor, publicata in culegerea Suvenire, lichidarea ramasitei sclavagiste. La 31 ianuarie 1844, Mihail Sturdza incuviinteaza sa se voteze de catre Obsteasca adunare eliberarea tiganilor de pe mosiile statului si cele manastiresti. Alecsandri se arata entuziasmat.

Culegera de versuri inchinate exclusiv eroismului ostasilor romani in lupta pentru independenta este Ostasii nostri. Aceasta colectie contine poezii epica, ca: Sergentul, Penes Curcanul, Fratii Jderi, Capitanul Romano, dar si poezii lirice: Hora de la Plevna, Hora de la Grivita, Oda ostasilor romani. Poezia Eroii de la Plevna, care face parte din acelasi ciclu, a fost publicata mai tarziu.

Legende

Culegerea Legende contine compuneri epice cu o tematica variata. Un loc deosebit de important in ansamblul acestui ciclu il ocupa legendele cu sibiect din trecutul de lupta al poporului nostru.

Dumbrava Rosie (dupa O sama de cuvinte de Ion Neculai) povesteste lupta moldovenilor condusi de Stefan cel Mare si victoria acestora impotriva ostirii poloneze conduse de Albert, mandrul crai al Lehiei.

Dan, capitan de plai, poem epic, avand ca punct de plecare un cantec popular a carui actiune este plasata in secolul al XV-lea, vorbeste despre patriotismul batranului Dan. Acesta, cazut prizonier la tatari, cere hanului invoirea de a se intoarce la hotarul tarii pentru a saruta pamantul stramosesc. Dupa ce-si indeplineste aceasta ultima dorinta, batranul Dan revine in cortul hanului si cade mort.

Razbunarea lui Statu-Palma este un fragment de basm. Uriasii Stramba-Lemne si Sfarma-Piatra, care iubeau pe frumoasa Trestiana, fata lui Statu-Palma, zarind-o pe aceasta zburand pe un cal nazdravan alaturi de Fat-Frumos, arunca in aer enormii bolovani si copaci dezradacinati pentru a-i nimici pe fugari. Dar bolovanii si copacii se prabusesc din inaltimi si strivesc pe cei care i0au aruncat. Totul a fost pus la cale de Statu-Palma. Acesta s-a razbunat, astfel, pentru batjocurile suportate din partea celor doi uriasi, care ironizau uratenia piticului.

Alte legende explica originea unor flori sau a unor pasari: Legenda lacramioara, Grup Sanger, Legenda ciocarlie, Legenda randunicai etc.

Ultima categorie de legene sunt cele care se refera la aspecte din viata Imperiului Otoman: Hodja Murad Pasa, Murad Gazi sultanul si Becri Mustafa, Guarda saraiului etc.

Proza

Prima lucrare in proza a lui Vasile Alecsandri a fost nuvela romantica Buchetiera de la Florenta, publicata in Dacia literara in 1840. Nuvela este un ecou al calatoriei prin Italia a scriitorului in tovarasia prietenului C. Negruzzi.

Istoria unui galban este o fresca a moravurilor societatii contemporane lui Alecsandri. Intr-o noapte, poetul este trezit de un zgomot metalic ce se auzea dintr-o cutie, in care dimineata pusese un galben olandez si o para turceasca. Scriitorul surprinde convorbirea dintre cele doua monede. Galbenul povesteste paralei, pe care o reintalneste dupa o lunga disparitie, intamplarile prin care a trecut intre timp. Alecsandri ne prezinta astfel o intreaga galerie de tipuri cu obiceiurile caracteristice epocii. Galbenul trece din buzunarul unui boiernas in cel al unui judecator, apoi mareste venitul unui jucator e carti, de la acesta trece la un zaraf, de la zaraf la un capitan de haiduci si, mai tarziu, atarna in salba unei tinere tiganci.

Teatrul

In 1840, cand Negruzzi, Alecsandri si Kogalniceanu au fost numiti si directori ai Teatrului National din Iasi, Vasile Alecsandri si-a propus sa contribuie la imbogatirea repertoriului dramatic in limba romana. Prelucrarile si localizarile din teatrul francez traiesc prin naturaletea dialogului, prin efectele indiscutabile ale comicului.

Sunt comedii in care problemele sunt atat de proprii epocii lui Alecsandri, incat este inutil a mai cauta punctul de plecare. Iorgu de la Sadagura sau Nepotu-i salba dracului, prima comedie originala, aduce pe scena conflictului dintre generatii prin opozitia dintre boierii de moda veche si bonjuristi, tineri cu studii in strainatate si cu un limbaj frantuzesc.

Comicul este mai mult exterior. Opozitia dintre batranul Damian si nepotul sau Iorgu consta mai mult in diferenta de limbaj decat in conflictul de idei.

Pentru educarea artistica a unui public neobisnuit cu forme dramatice mai complicate, Alecsandri scrie numeroase comedii intr-un act si cantecele comice.

Situatia fetei de maritat de care mamele cautau sa scape cat mai repede si care era in primejdie de a nu se casatori daca parintii nu se intelegeau cu privire la zestre este prezentata in comedia intr-un act Piatra din casa.

Tot intr-un act este scrisa si comedia Rusaliile. Suzana, sotia taranului Toader Buimacila, vornicul satului, este asaltata cu declaratiile sentimentale de Ionus Galuscus si de Tachi Razvratescu. Pentru a scapa de acestia, Suzana le insceneaza o farsa, dandu-le intalnire noaptea si carandu-le sa vina in haine femeiesti spre a nu fi recunoscuti. Inoportunii cuceritori sunt capturati cu plasa de peste de catre taranii care isi inchipuiau ca prind rusaliile.

Interesanta pentru exprimarea pe carea teatrului a ideilor lui Vasile Alecsandri cu privire la limba este figura lui Ionus Galuscus (de fapt Ion Galusca), pretins descendent de general roman care a luptat in Galia. Vasile Alecsandri satirizeaza prin Galuscus pe reprezentantii curentelor care denaturau spiritului limbii romane.

Sursa: Viorel Alecu, Alexsndru Piru, Vladimir Dogaru, Literatura romana – Editura didactica si pedagogica Bucuresti 1969

A fost articolul de ajutor?

0 / 0

%d blogeri au apreciat: