Viata si opera lui Nicolae Filimon (1819-1865)

Nicolae Filimon

Nicolae Filimon, fiul preotului Mihai sin Mihai de la biserica Enii, s-a nascut in anul 1819.

Intre 1831-1833, viitorul scriitor urmeaza doua clase la Colegiul „Sf. Sava”.

Intr-o scrisoare catre Vasile Alecsandri, Ion Ghica relateaza ca pe langa grupul cantaretilor bisericesti, numiti psalti, din care facea parte si Anton Pann, „se lipise un copilandru nalt, rumen, sprintenel, cu plete de tarcovnic„. Acesta era N. Filimon, care, desi aspirant la preotie, cunostea „din scoarta in scoartaIstoria preafrumosului Arghir si a preafrumoasei Elena, de I. Barac.

In 1843, cand soseste in Bucuresti artista germana Henrietta Karl, N. Filimon se angajeaza in trupa acestei artiste in calitate de corist, apoi ca flautist in orchestra operei italiene.

Documentele timpului nu atesta participarea lui N. Filimon la revolutia de la 1848. Din insemnarile sale, din articolele publicate si din opera sa literara, scriitorul apare ca un luptator pentru libertate, insufletit de idei mari, generoase.

Activitatea de publicist si-a inceput-o in 1857, la ziarul Nationalul, in calitate de cronicar muzical si dramatic. In cronicile sale urmareste atat educatia muzicala a maselor cat si critica obiectiva a productiilor artistice. Cu toate ca era mare admirator al muzicii italiene, el pune un mare accent pe spectacolele Teatrului National, care nu erau frecventate de spectatori in masura celor straine. Filimon este convins ca teatrul are o menire sociala. El apreciaza repertoriul clasic al literaturii universale, dar cere autorilor piese inspirate din realitatile nationale.

Scriitorul gaseste bogate surse de inspiratie in literatura populara. Impreuna cu P. Ispirescu, el este initiatorul culegerilor de folclor in proza, publicand in Taranul roman basmele: Roman Nazdravan, Omul de flori cu barba de matase sau povestea lui Fat-Frumos si Omul de piatra.

In 1858 calatoreste cu vaporul pe Dunare spre Occident: Pesta, Viena, Praga, München, apoi in Italia: Milano, Florenta etc. Impresiile de calatorie le publica in foiletonul ziarului Nationalul, in Revista Carpatilor si apoi in volumul Excursiuni in Germania meridionala.

In 1859 este numit secretar al Comisiei documentale. Aceasta comisie se ocupa cu pastrarea actelor iesite din cancelariile domnesti. In 1862 lucreaza la Arhivele statului. In aceasta calitate strange material documentar pentru romanul Ciocoii vechi si noi.

N. Filimon moare in martie 1865.

Opera

In 1860 N. Filimon publica nuvele romantice: Friederich Staaps sau atentatul de la Schönbrunn in contra lui Napoleon I si Mateo Cipriani. Amandoua nuvelele au ca personaj principal razvratiti sociali si sunt ecouri ale calatoriei pe care a intreprins-o in strainatate.

In prima nuvela, studentul german Fr. Staaps incearca sa omoare pe Napoleon I, asupritorul poporului sau. Este prins si adus in fata imparatului, care intentioneaza sa-l ierte, dar Friederich il sfideaza.

A doua nuvela, Mateo Cipriani, are un pronuntat caracter romantic.

Vizitand manastirea dominicanilor din Fiesole, autorul asculta istoria tanarului Mateo Cipriani povestita de un calugar. Mateo Cipriani, copil parasit, nu-si cunoaste parintii. Osandit fiindca omorase pe zbirul care-i ucisese prietenul, i se aduse gratierea tocmai in clipa cand era executat. Femeia care-i aducea vestea anularii pedepsei era chiar mama lui.

Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala este prima lucrare de critica sociala a scriitorului.

Mitica Ramatorian, eroul naratiunii, apartine familiei spirituale a lui Clevetici si Rica Venturiano. Actiunea nuvelei se desfasoara intre 1858-1860, dupa Conventia de la Paris.

Conflictul graviteaza in jurul renuntarii la Mitica Ramatorian la ideile liberale, pe care le prefera in mod demagogic. Mitica Ramatoriana cade in dizgratia slujnicei Rezi, pe care o frecventa, si e batut de prietenul acesteia. Apoi e chinuit la politie, fiind parat ca ar fi facut parte din complotul impotriva unuia din caimacami.

Filimon intrebuinteaza procedeul intalnit la Alecsandri, pe care-l vom gasi si la Caragiale, de a caracteriza personajele prin numele pe care le atribuie.

Ramatorian este un fricos, un om fara convingeri politice, lipsit de demnitate.

Alte personaje ale nuvelei poarta numele la fel de semnificative: Gainescu, un colportor, Arcadie Rasolescu etc.

Nicolae Filimon ramane in literatura romana prin romanul Ciocoii vechi si noi.

Desi personajele sunt schematice, romanul traieste prin interesante tablouri de epoca, vazute cu ochii unui muzeograf si cu priceperea unui arhivist.

Aspectul integral negativ al eroului principal si viziunea antitetica a personajelor sunt procedee romantice.

Desfasurarea actiunii, mersul ei catre deznodamant sunt caracteristice romanului popular, in care binele iese victorios, iar reprezentantii tendintelor negative se prabusesc, cu toata dorinta lor de a invinge prin cele mai necinstite si inumane mijloace.

In evolutia romanului romanesc, Ciocoii vechi si noi marcheaza o etapa importanta. Dupa incercarile lui Kogalniceanu (Tainele inimii) si Bolintineanu (Manoil si Elena), Ciocoii vechi si noi este primul roman realizat, cu o actiune interesanta, cu un erou viabil.

Sursa: Viorel Alecu, Alexsndru Piru, Vladimir Dogaru, Literatura romana – Editura didactica si pedagogica Bucuresti 1969

A fost articolul de ajutor?

0 / 0

%d blogeri au apreciat: