Viata si opera lui Bogdan Petriceicu Hasdeu (1838-1907)

Bogdan Petriceicu Hasdeu

Tipul scriitorului de formatie intelectuala multilaterala, reprezentat pentru intaia oara in literatura romana prin Dimitrie Cantemir, iar mai tarziu prin Ion Heliade Radulescu, va fi ilustrat, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, de Bogdan Petriceicu Hasdeu, nascut in februarie 1838 in satul Cristinesti, din tinutul Hotinului.

Tatal si bunicul, Alexandru si Tadeu Hasdeu, erau carturari de seama, cu inclinatii literare si preocupari de folclor, incat Bogdan va creste intr-un climat cultural favorabil. Pana la varsta de 12 ani, este elev la diferite scoli din Polonia, unde tatal functioneaza ca profesor si unde are prilejul sa invete limbile polona si rusa. In 1850, o data cu stabilirea familiei la Chisinau, trece la liceul din acest oras, pe care-l frecventeaza pana in 1852. Intre 1852 si 1854 este student la Harkov, inscris la filologie si drept.

In 1857, Hasdeu se stabileste la Iasi, ca profesor si custode la Biblioteca Nationala, unde editeaza revistele Romania (1858) si Din Moldova, denumita apoi Lumina (Din Moldova), 1862-1863. Transferat in 1863 la Bucuresti, isi continua activitatea publicistica, intemeind si conducand reviste si ziare cu mare ecou in configuratia literara a vremii: Aghiuta (1863-1864) si Satyrul (1866) – reviste umoristice; Arhiva istorica (1864-1865); Traian (1869-1870), transformat in Columna lui Traian (1870-1877 si 1882-1883), si Revista noua (1887).

Ca urmare a studiilor sale istorice, in 1876 Hasdeu este numit director la Arhivele statului; in acelasi an, este ales membru al Societatii academice; cu doi ani mai inainte, i se incredintase catedra la Universitatea din Bucuresti.

Concomitent cu activitatea publicistica si de profesor universitar, Hasdeu scrie poezie, teatru, studii de istorie, filozofie, etnografie si folclor. Creatia sa poetica este cuprinsa in volumele Poesie (1873) si Sarcasm si ideal (1897). In domeniul teatrului, scrie Razvan si Vidra (1867) si Trei crai de la rasarit (Orthonerozia, 1871-1872), iar intr-al prozei, nuvela Micuta (1863), romanul istoric neterminat Ursita (1865) si monograful Ioan-Voda cel Cumplit (1865). Cuvente den Batrani (3 volume, 1878-1882) este o opera de eruditie, rod al preocuparilor sale lingvistice si folclorice. Ca istoric, scrie intre 1873 si 1875 Istoria critica a romanilor, iar ca filolog, dupa ce se ocupa de „misterul dac”, adica de resturile dacice in limba romana, concepe cel mai vast dictionar al limbii romane: Etymologicum Magnum Romaniae (4 volume, 1886-1898), in care-si propune sa gtrateze monografic fiecare cuvant. Astfel conceput, dictionarul a ramas, se intelege, neterminat (a ajuns pana la litera „B” – barbat).

Spre sfarsitul vietii, zdrobit de moartea prematura a fiicei sale Iulia, Bogdan Petriceicu Hasdeu se retrage de la Universitate si de la conducerea Arhivelor statului, traind retras la Campina, unde-si construiesc un castel, denumit mai apoi muzeul memorial.

Moare in august 1907.

Opera

Talent multilateral, cu sclipiri de geniu, dotat cu sensibilitate si perspicacitate, poliglot, cu o vasta cultura, Hasdeu a abordat poezia, proza, teatrul, filozofia; a intreprins cercetari de istorie, etnografie, folclor, filologie, lingvistica; s-a avantat in politica si ziaristica, scriind pamflete; a condus reviste literare, sustinand polemici ramase celebre; ca profesor universitar, a tinut cursuri de filologie, publicand studii si participand la congrese internationale, in urma carora numeroase academii din lume l-au ales membru de onoare.

Activand in domenii diverse, care i-au solicitat la maximum aptitudinile, Hasdeu n-a putut excela in toate.

Ca poet, el a creat poezii reusite, fara sa atinga culmi; ca prozator a dat la iveala – prin Ursita – intaiul roman istoric, de proportii reduse, insa s-a oprit aici; in domeniul comediei, piesa Trei crai de la rasarit a fost intrecuta, in perspectiva timpului, de O noapte furtunoasa a lui Caragiale; in schimb, drama istorica Razvan si Vidra a ramas o opera valoroasa.

In totalitatea activitatii sale, Hasdeu „a fost un geniu universal„.

A fost articolul de ajutor?

0 / 0

%d blogeri au apreciat: