Copilaria si adolescenta lui Mihai Eminescu (1850-1889)

Mihai Eminescu

Cel mai mare poet al romanilor, Mihai Eminescu, s-a nascut in Botosani la 15 ianuarie 1850. Era al saptelea fiu din cei unsprezece ai lui Gheorghe Eminovici din Calinestii Sucevei si a Ralucai Iurascu din Joldesti. In actul de nastere al copilului, parintii apar ca proprietari. Gheorghe Eminovici era caminar, boiernas, odinioara insarcinat cu strangerea unei dari anuale de bauturi spirtoase, camina. Ralu, sotia sa, era de asemenea fiica unui boiernas, stolnic, odata intendent al mesei domnesti. Originea mai indepartata a acestor boiernasi era taraneasca. Poetul vorbeste de stramosii sai ca de „tarani liberi„, razesi. Dupa revolutia de la 1848, Gheorghe Eminovici cumpara jumatate din mosia razaseasca Ipotestii, asezata la 8 km departare de Botosani, cu casa si acareturi. Aici si-a petrecut poetul copilaria, hoinarind prin paduri si culcandu-se langa izvoare. Tatal, care vorbea si scria bine nemteste, avea o biblioteca bogata, unde, pe langa cronici, se aflau si traduceri romanesti din clasicii literaturii universale, din Molière, Voltaire, Lamartine, ce vor indemna in curand la lectura pe poet.

La varsta de noua ani il gasim elev in clasa a treia primara la Cernauti si la finele anului scolar urmator (1860) este clasificat al cincilea din 82 de scolari.

In toamna anului 1860 se inscrie la gimnaziul cezaro-craiesc din Cernauti, unde urmeaza doua clase pana in aprilie 1863. Se pare ca elevul nu se impaca cu disciplina rigida a gimnaziului si suferea de nostalgia locurilor natale, astfel incat fugea de la scoala pe jos pana acasa, strabatand aproape o suta de km. Refuzandu-i-se cererea de bursa la gimnaziul din Cernauti, Eminescu se angajeaza in toamna anului 1864 practicant la Tribunalul din Botosani, dar in primavara anului urmator demisioneaza si dispare cu trupa teatrala Fanny Tardini-Vladicescu.

In toamna anului 1865, poetul revine la Cernauti spre a-si continua studiile si se stabileste la profesorul Aron Pumnul, participant la revolutia din 1848, in Transilvania si autor intre 1862-1865 al unei antologii de literatura romana, Lepturariu romanesc, in patru tomuri, pe care Eminescu o va citi si studia.

Inceputurile literare

Moartea profesorului Aron Pumnul in ianuarie 1866 prilejuieste prima creatie a poetului, La mormantul lui Aron Pumnul, publicata intr-o brosura, Laecrimioarele invaetaeceilor gimnaesiasti, sub numele de Mihai Eminovici:

Imbracate in doliu, frumoasa Bucovina,
Cu cipru verde-ncinge, antica fruntea ta;
C-acuma din pleiada-ti auroasa si senina
Se stinse un luceafar, se stinse o lumina,
Se stinse-o dalba stea!

In februarie acelasi an, publicand in revista Familia din Pesta poezia De-as avea…, directorul Iosif Vulcan ii schimba numele in Eminescu, adoptat de acum incolo si de poet. Poezia, De-as avea… e o doina in stilul lui Alecsandri. In acelasi an si la aceeasi revista, poetul mai publica: O calatorie in zori, Din strainatate, La Bucovina, Speranta, Misterele noptii.

Eminescu venise in vara acestui an, calatorind din lipsa de alte mijloace pe jos, la Blaj, „de unde a rasarit soarele romantismului„. Voia sa-si adune material pentru opera viitoare si sa-si continue studiile. Daca n-a izbutit sa mai castige o clasa, in schimb a putut sa cunoasca in peregrinarile lui oameni, obiceiuri, tinuturi si sa dobandeasca o interesanta experienta. Merse la Alba Iulia, la Bucerdea-Granoasa, la Sibiu si la Rasinari.

In aceasta perioada poetul citea mai ales pe Schiller, din care sunt ecouri in Speranta si din care traduce Resignatiune si Ector si Andromache. Se angajase ca actor si sufleor in trupa lui Iorgu Caragiale in 1867, apoi in 1868 in aceea a lui Mihail Pascaly, cu care cutreiera Transilvania, vizitand Brasovul, Sibiul si Banatul (Lugoj, Timisoara, Arad, Oravita). Publica mai departe poezii la Familia, proslavind patria si pe Heliade. Tot acum lucra la un poem dramatic, Muresan, luand ca erou pe poetul Andrei Muresan, autorul Rasunetului de la 1848, si la romanul Geniu pustiu. Despre poemul neterminat Muresan, Eminescu insusi noteaza ca „de-ar fi fost sa fie, apoi ar fi fost cam in maniera lui Faust, desi nu totusi„. Probabil era acum sub inraurirea lecturilor din Goethe, caci si romanul Geniu Pustiu, dedicat revolutiei de la 1848 din Transilvania, incepe cu un capitol intitulat Tasso in Scotia, referire la viata de prizonier a lui Tasso, evocat de Goethe intr-o drama.

In toamna anului 1868 Eminescu este angajat sufleor si copist la Teatrul National din Bucuresti, unde joaca si un rol din piesa lui Hasdeu, Razvan si Vidra. In anul urmator se dadu la teatru Dama cu camelii, de Dumas-fiul si cantareata italiana Carlotta Patti concerta la Bucuresti. Poetul sarbatoreste ultimul eveniment cu oda La o artista (II), intra in societatea literara Orientul si este delegat intr-o comisie folclorica (a ramas de la el o insemnata colectie de poezii populare, tiparite postum). Tot din aceasta perioada dateaza si satira Junii corupti. La Cernauti, unde se afla in turneu, este retinut de tatal sau si adus la Ipotesti spre a fi trimis la studii.

Anii de studentie

Trimis la Viena de tatal sau, care nu voia ca fiul sa ramana in mediul, dupa ei, rusinos, al actorilor, Eminescu se inscrie, fiindca nu terminase liceul, ca auditor la cursul de filozofie, frecventand si alte discipline (istorie, drept, economie politica, filologie romanica). Cunoaste pe I. Slavici si intra in societatea studenteasca patriotica Romania. Colaboreaza la ziarele romanesti din Pesta (Albina, Federatiunea) si la 15 aprilie 1870 debuteaza la Convorbiri literare cu poezia Venere si Madona.

Eminescu era la varsta de 20 de ani un patriot entuziast si este impresionanta ravna depusa de el pentru pregatirea serbarilor de la Putna cu ocazia implinirii a 400 de ani de la zidirea manastirii lui Stefan cel Mare.

Devenit la fel de reputat ca cel mai insemnat poet in viata, V. Alecsandri, numai prin trei poezii (Venere si Madona, Epigonii si Mortua est), Eminescu era tot atat de interesat de trecut ca si de prezent si medita acum la o „legenda a secolilor„, ca aceea pe care Victor Hugo incepuse s-o publice in 1859, o Diorama, Panorama desertaciunilor sau Memento mari, incepand cu civilizatia babiloniana si terminand cu cea contemporana, schitata in poezia Proletarul.

In august 1871 Eminescu ia parte la serbarile de la Putna impreuna cu Slavici si altii. Abia in anul urmator vine in Iasi si citeste la Junimea din Panorama desertaciunilor si nuvela Sarmanul Dionis despre soarta rezervata artistului intr-o societate filistina.

In decembrie 1872, poetul se inscrie ca student la Universitatea din Berlin, unde va urma cursuri de Filozofie, istorie si economie politica, doi ani.

In 1874 Eminescu accepta sugestia lui Maiorescu de a pregasti doctoratul in filozofie, pentru un post de profesor la Universitatea din Iasi (criticul era acum ministru al Instructiunii Publice), dar dupa un timp se razgandeste, poate displacandu-i cariera didactica. Dorea „o slujba oarecare prin Iasi„, capatata discret, fara interventii la persoane influente, poetul avand o fire foarte demna.

A fost articolul de ajutor?

1 / 1

%d blogeri au apreciat: