Animalele-plante

celenterate

Au trecut mai bine de doua veacuri de cand un naturalist elvetian, A. Tremblay, publica la Haga prima lucrare in care se combatea ideea gresita ca minunatele fiinte ce traiesc fixate pe fundul marilor si oceanelor ar fi plante, cu toate dovezile (putine, dar destul de concludente pentru acea vreme) ca, prin felul lor de viata, ele se apropie mai mult de animale. Intr-adevar, coralii semanau cu niste pomisori pietrosi cu ramuri si flori. Buretii codati aduceau cu niste imense ciuperci acvatice. Alte fiinte aminteau dediteii din gradina, cu variate corole stralucitoare. Unele pareau niste crini, inzestrati cu tulpinita fragila si un sac cu o cupa liliala. Cate o data se scoteau la suprafata tubulete din care se desfaceau frunze in evantai, intocmai ca la ferigi ori papirus, si chiar holoturii cu ciudate forme de castraveti.

Impotriva tuturor aparentelor, Treinblay, ocupandu-se in special de polipi, a demonstrat ca anthozoarele – asa-numitele animale-plante – n-au comun cu lumea vegetala decat imobilitatea, ciudatele asemanari exterioare si proprietatea lor de a forma imense colonii, care amintesc de niste cranguri multicolore, stramutate in imparatia lui Poseidon.

Acesti harnici constructori de padufuri subacvatice fac parte din increngatura celenteratelor.

Sursa: Enciclopedia curiozitatilor din natura, Tudor Opris

A fost articolul de ajutor?

0 / 0

Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: