Desagul racului


Foto: en.wikipedia.org

Foto: en.wikipedia.org

Prin plasele pescarilor se incurca adeseori crabi care, intorsi cu pantecele in sus, prezinta o particularitate demna de atentie. Sub abdomenul crabului sta atarnat un animal straniu, redus la un sac bilobat plin de oua. Datorita formei sale specifice si gazdei de care se prinde a fost numit Sacculina carcini, deci „desaga racului„.

Multa vreme oamenii de stiinta considerau Sacculina drept un vierme parazit si zoologiile de acum un veac il plasau la acest capitol. Abia cand cercetarile au dovedit ca larva acestei fiinte de tip nauplius prezinta caracteristicile crustaceelor, pozitia lui sistematica a trebuit sa fie radical modificata. Cunoscutul zoolog francez Yves Delage a studiat si descris, la sfarsitul secolului trecut, istoria dezvoltarii extrem de curioase a acestui crustaceu.

Din oul ajuns in apa iese larva libera naupliana, cu trei perechi de picioare, care, dupa ce ajunge in faza cyptis, cu sapte perechi de picioare, cauta un crab tanar inainte de naparlire si se agata de un par chitinos al acestuia prin antena a doua. Aceasta, dupa ce se rasuceste, se transforma intr-un organ de tipul unei canule de seringa care intra in corpul crabului. Concomitent, toate organele parazitului se resorb si formeaza o aglomerare de celule. Prin miscari de tip amiboidal, acest germen inainteaza in lungul intestinului crabului si ajunge la limita toracelui cu abdomenul. Aici isi incepe activitatea, formand o tumoare care dupa un timp iese la suprafata. Parazitul creste in afara, formand un sac, dar creste si in interior, formand o retea de radacini care patrund in tot corpul crabului, pana si in picioare. Prin aceasta retea de radacini, parazitul absoarbe sucurile gazdei ca si o planta, dar organele vitale ale crabului nu sunt atacate. Ajuns la maturitate, parazitul se reduce anatomic la un sac cu oua.

O exceptional de interesanta forma de adaptare la viata parazita o constituie faptul ca Sacculina este capabila sa modifice caracterele sexuale ale gazdei, conferind crabului mascul trasaturi feminine. Feminizarea nu este doar morfologica, ci apare si in compozitia chimica a diferitelor structuri. De asemenea, crabul capata instincte materne. El apara parazitul ca si cum ar apara propriile lui oua. S-au emis multe ipoteze in aceasta privinta. Cea mai recenta din 1983, a lui Hans Fuchs, presupune ca parazitul emite anumiti hormoni sexuali capabili sa orienteze si sa definitiveze sexul crabului tanar.

Sursa: Enciclopedia curiozitatilor din natura, Tudor Opris



Categorii:Animale

Etichete:, , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: