Sistemul ingenios de comunicare al albinelor


albine

Pana acum 50 de ani nu se cunostea o alta mare taina a albinelor, si anume cum reusesc ele sa se inteleaga in foarte complexa munca a depistarii abundentei si calitatii surselor de hrana – aflate uneori la kilometri de stup – a transmiterii stirilor, a organizarii si asigurarii ritmicitatii transporturilor, a conditiilor de munca si de viata in acea extraordinara „metropola” care e stupul.

Pentru meritul de a fi descifrat acest uimitor cod al albinelor, marele biolog austriac Karl von Frisch a primit Premiul Nobel, impartind cu elevii sai Harald Esch si Adrian Wenner gloria de a fi dat raspuns unei intrebari care de sute de ani framanta mintea oamenilor.

Ca si tantarii, albinele nu zumzaie totdeauna la fel. Cand zboara colindand din floare in floare, aripile lor se misca intr-un anumit ritm. Dar atunci cand se intorc la cuib cu o incarcatura grea, ele isi ambaleaza motorul si acesta „urla” pe cele mai inalte note. De aceea, albinele care strajuiesc intrarile in stup, auzind de departe aceasta sirena, lasa sa intre albinele-culegatoare fara sa mai faca verificarea obisnuita.

Albinele nelinistite bazaie cu totul altfel decat cele din stupii pasnici. Si acesta este tot un semnal de alarma si de mobilizare generala.

Lucratoarele-mesagere intoarse la stup transmit „colegelor” de munca informatii asupra distantei la care se gaseste sursa de hrana, asupra cantitatii si calitatii mierii, atat prin intermediul dansurilor, cat si al semnalelor sonore codificate in durata emisiunii si numarul de impulsuri sonore pe unitatea de timp. Harald Esch a descoperit semnalele sonore pentru distanta. Ele seamana cu „uruitul unui motor de bicicleta” si, in functie de durata, ele exprima cu exactitate distanta pana la sursa de hrana. Astfel, daca motorul bazaie o jumatate de secunda, inseamna ca pana la florile bogate in nectar trebuie strabatuta in zbor o distanta de 200 m. Adrian Wenner, la randul sau, a aratat ca numarul de impulsuri ale aripilor informeaza cu exactitate asupra concentratiei in zahar a hranei. Astfel, o solutie zaharata de 0,3 M este comunicata prin 20-26 pulsatii/s, una de 1,5 M, prin 32-48 pulsatii/s, iar una de 2,5 M, prin 56-72 pulsatii/s. Deci, cu cat albinele-mesagere bazaie mai tare, cu atat este mai buna calitatea hranei.

In coloniile de albine se pot inregistra si alte semnale sonore. In perioada roirii, insectele parasesc stupul in urma unei comenzi sonore transmise de la una la alta. Ele se deplaseaza in stup, emitand un sunet distinct de acela produs in timpul dansurilor cu mesaj. Semnalul de roire dureaza circa 5 secunde.

Strangerea hranei si umplerea fagurilor sunt operatii care cer in permanenta nu numai o buna coordonare a actiunii, dar si o informatie corecta asupra surselor de aprovizionare.

Aceasta informare surprinzator de exacta o realizeaza albinele cu ajutorul dansului codificat. Von Frisch a stabilit ca albinele domestice (Apis mellifera) executa doua feluri de dans: o „ronda”, deci un dans circular, si un dans cu forma de 8, reprezentând parca semnul matematic al infinitului (oo) pe verticala, inauntrul stupului, si pe orizontala, deci pe prispa stupului, la lumina oarelui.

Dansul in „ronda” este efectuat atunci cand sursa de hrana se gaseste mai aproape de 100 de metri de stup.

Cand distanta de sursa depaseste 100 m, locul dansului in hora sau in „ronda” il ia dansul in forma de 8.

Acest ansamblu complex de secvente comunica cu precizie informatii cu privire la distanta sursei fata de stup, la cantitatea si continutul in zahar al hranei, precum si la directia pe care albinele trebuie s-o urmeze.

Distantele dintre stup si sursa de hrana neindicata de dansurile in „ronda”, care sunt folosite doar pentru distante mici, este aici comunicata prin doua sisteme de informatii:

– numarul de cicluri (deci de opturi) executate in unitatea de timp. Ele sunt invers proportionale cu distanta. Cu cat distanta este mai mare, dansul este mai lent, deci numarul de rotiri este mai redus. Daca la 100 m se inregistreaza circa 35-40, la 1 km scad la aproximativ 4-5, la 2 km la 5, iar la 10 km se reduc la 1,2 rotiri pe minut;

– durata emisiei sonore pe timpul parcurgerii traseului in linie dreapta dintre cele doua semicercuri, timp in care abdomenul vibreaza. Durata emisiei ca si numarul de oscilatii pe unitatea de timp sunt direct proportionale cu distanta de la sursa la stup.

Cantitatea de hrana si continutul in zahar sunt indicate asemanator dansului in cerc. Exista in plus o proportionalitate intre continutul de zahar si frecventa oscilatiilor abdominale. Cat priveste indicarea directiei, aceasta releva posibilitati senzoriale cu totul remarcabile la insecte.

Sursa: Enciclopedia curiozitatilor din natura, Tudor Opris



Categorii:Animale

Etichete:, , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: