Proiectul de călătorie al lui Cristofor Columb


Harta Iui Toscanelli

Harta Iui Toscanelli (reconstituire).

Potrivit versiunii tradiţionale, Columb s-a adresat încă în 1474 cunoscutului astronom şi geograf italian (florentin) Paolo Toscanelli cerându-i sfatul cu privire la cel mai scurt drum pe mare până în „India”. Acesta i-a arătat multă bunăvoinţă lui Columb, care era un om sărac. El i-a trimis drept răspuns copia scrisorii către un învăţat călugăr portughez, care i se adresase cu câtva timp înainte din însărcinarea regelui Affonso al V-lea. În această scrisoare, Toscanelli arăta, între altele, că, peste ocean, există o cale mai scurtă spre ţara mirodeniilor decât cea pe care o căutau portughezii, navigând de-a lungul ţărmurilor occidentale ale Africii.

„Ştiu că existenţa unui asemenea drum poate fi dovedită pe temeiul că pământul are forma unei sfere. Totuşi, pentru a uşura această întreprindere, trimit maiestăţii sale o hartă pe care am făcut-o cu mâna mea. Pe ea sunt însemnate ţărmurile şi insulele voastre, de unde trebuie să navigaţi fără încetare spre apus, şi locurile unde veţi ajunge, şi cât de departe va trebui să vă menţineţi de pol sau de ecuator, şi ce distanţă trebuie să străbateţi pentru a ajunge în ţările unde există mai mult decât oriunde mirodenii şi pietre preţioase de tot felul. Nu vă miraţi că eu arăt la apus ţările unde cresc mirodeniile, în timp ce de obicei ele sunt arătate la răsărit, fiindcă oamenii care vor naviga necontenit spre apus vor ajunge în ţările răsăritene dincolo de ocean, în cealaltă emisferă. Dar dacă veţi porni pe uscat, străbătând emisfera noastră, ţările mirodeniilor vor fi la răsărit…” Totodată, Toscanelli susţinea cu stăruinţă că distanţa care trebuie parcursă spre apus, din Lisabona până în Japonia, nu este prea mare.

Se pare că tot atunci Columb i-a comunicat lui Toscanelli proiectul său, deoarece într-o a doua scrisoare, florentinul scria genovezului: „Socot că proiectul dumneavoastră de a călători de la răsărit spre apus, potrivit indicaţiilor de pe harta mea şi care apar şi mai evidente dacă le urmăreşti pe glob, este un proiect nobil şi măreţ. Mă bucur văzând că m-aţi înţeles bine”.

În secolul al XV-lea nu putea încă nimeni să ştie cum se repartizează uscatul şi apa pe suprafaţa pământului. Greşeala lui Toscanelli consta în faptul că el exagerase cu aproape de două ori întinderea continentului asiatic de la apus spre răsărit. El a apreciat distanţa pe uscat, de la Lisabona până la ţărmurile răsăritene ale Chinei, la aproape două treimi din circumferinţa globului, întrucât socotea că oraşul chinezesc „Kinsai” (Hanciu), de pe litoral, se află la 230° est de meridianul Lisabonei. Potrivit cu aceasta, Toscanelli a micşorat întinderea de apă care desparte spre apus Europa de sud de China, deoarece considera că oraşul Kinsai este situat la 130° vest de meridianul Lisabonei. El a calculat lăţimea acestui spaţiu la o treime din circumferinţa pământului, adică, după socotelile lui, la mai puţin de 12.000 de km (după actualele unităţi de măsură). După părerea lui Toscanelli, ţărmul dinspre răsărit al Japoniei se afla la circa 2.000 de km est de ţărmul chinez. Aşadar, din Lisabona până în Japonia nu ar fi de străbătut nici 10.000 de km, iar insulele Azore sau Canare şi legendara insulă Antilia ar putea servi drept escale pe acest drum.

Luând ca bază calculul lui Toscanelli, Columb i-a adus unele „rectificări”, întemeindu-se pe o serie de cărţi de astronomie şi geografie răspândite în secolul al XV-lea. El a ajuns la concluzia că cel mai bine ar fi să navigheze spre Asia de răsărit prin insulele Canare, de unde ar mai trebui să meargă spre apus cam 4.500—5.000 de km pentru a ajunge în Japonia. După expresia lui Jean Baptiste Anville, cunoscut geograf din secolul al XVIII-lea, aceasta a fost „o greşeală uriaşă care a dus la o descoperire uriaşă”.

Mulţi istorici se îndoiesc de faptul că Toscanelli a avut un schimb de scrisori cu Columb şi consideră că această versiune a fost născocită de prietenii lui, de fiul său nelegitim Hernando sau de unul dintre biografii săi din secolul al XVI-lea. Studiind cele mai răspândite lucrări de cosmografie din acea vreme, Columb a putut găsi, fără îndoială, indicaţii asemănătoare acelora pe care, chipurile, le-a primit direct de la Toscanelli. Totuşi, istoricii sceptici nu sunt în stare să explice la ce le-a folosit biografilor lui Columb, care l-au cunoscut personal, să născocească această corespondenţă cu învăţatul florentin. O asemenea minciună nu adăuga nimic la gloria lui Columb.

Columb a făcut prima sa propunere regelui João al II-lea al Portugaliei. După multe tergiversări, în 1484, acesta a predat proiectul spre examinare unui consiliu ştiinţific, organizat chiar atunci pentru întocmirea manualelor de navigaţie. Consiliul a respins argumentele lui Columb. Refuzul regelui s-a datorat, într-o anumită măsură, şi drepturilor şi privilegiilor exagerate pe care le cerea Columb în cazul când acţiunea sa ar fi fost încununată de succes.


Sursa: Istoria Descoperirilor Geografice, I.P Maghidovici; în româneşte de: Ion Vlăduţiu şi M. Leicand



Categorii:Istorie

Etichete:, , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: