Substantivul. Exemple

Substantivul

Substantivul este partea de vorbire care denumește ființe, lucruri sau fenomene ale naturii.


Exemplu:

Pionierii povestesc ce au văzut în Gradina Zoologica. Învățătoarea ascultă. Au vazut animale și păsări de la noi și din țările calde. Erau în Grădina Zoologica urși, lupi, vulpi, un leu, un tigru, un elefant și un șarpe mare.

În colivii erau pițigoi, sticleți, canari și papagali. Blănurile și penele lor frumoase arată cât de bine sunt îngrijite. Pentru fiecare există adăposturi speciale: oboare, cuști, colivii. Adăposturile le apără de zăpadă, de ploi ăi viscole.

În textul de mai sus găsim:
– Cuvinte care denumesc ființe: pionierii, învățătoarea, animale, păsări, urși, lupi, vulpi ș.a.
– Cuvinte care denumesc lucruri: colivii, blănurile, penele, adăposturile ș.a.
– Cuvinte care denumesc fenomene ale naturii: zăpadă, ploi, viscole.


Substantivele sunt de două feluri: comune, care denumesc obiecte de același fel (băiat, fată, oraș, munte etc.) și proprii care denumesc anumite ființe sau lucruri spre a le deosebi de celelalte ființe sau lucruri de același fel (Alexandru, Ileana, București, Bucegi etc.).

Substantivul are următoarele categorii gramaticale:

a) trei genuri: masculin, feminin și neutru;
b) două numere: singular și plural
c) cinci cazuri: nominativ, genitiv, dativ, acuzativ și vocativ.

Atât substantivul comun, cât și cel propriu poate fi simplu (elev, școală, Matei, Iași) sau compus (floarea-soarelui, bunăvoință, Piatra-Olt, Târgu-Neamț, Mihai Viteazul etc.).

Unele substantive au numai forme de singular (miere, secară, fasole, aur, var, forme, sete etc.), altele numai de plural (tăiței, Bucegi etc.).

Substantivele: cap, corn, cot, ochi, umăr au mai multe forme de plural, având uneori sensuri diferite (capete, capi; coarne, cornuri; coți, coate, coturi; ochi, ochiuri; umeri, umere).

Câteva substantive au la plural înțeles diferit de al singularului: bucată – pl. bucăți, dar și bucate (cereale și mâncăruri); frig – pl. friguri (boală cu acest nume), grâu – pl. grâne (cereale); lapte – pl. lapți (la pește) etc.

În propoziții, substantivul pot avea diferite funcții: subiect, nume predicativ, atribut, complement direct, complement indirect, complemente circumstanțiale.

Pentru a îndeplini aceste funcții, substantivul își schimbă uneori forma, adică se declină.

Declinarea substantivelor poate fi nearticulată și articulată cu articol hotărât.

Ortografie:

1. Numele proprii se scriu totdeauna cu inițială majusculă, fie că denumesc persoane (Ion, Vasile), porecle (Scurtu, Cârnu), animale (Grivei, Joiana) sau aștri (Jupiter, Venus), fie că sunt nume proprii geografice (București, Ialomița, Olt), denumiri ale unor întreprinderi (Electrica, Dacia), numele unor opere sau publicații (Baltagul, Luceafărul) etc.

2. Numele proprii compuse se scriu astfel:

a) cu inițială majusculă la fiecare termen, afară de articolele și prepozițiile care intră în alcătuirea lor:
– numele proprii de persoane sau personaje de basm: Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare, Vlad Țepeș, Sfarmă-Piatră, Harap-Alb etc.;
– numele localităților: Satu Mare, Lacul Roșu, Baia Mare, Piatra-Olt, Curtea de Argeș, Vatra Dornei;
– denumiri oficiale ale statelor, denumiri oficiale ale organelor și organizațiilor de stat și politice naționale sau internaționale, ale intreprinderilor și instituțiilor de tot felul: Ministerul Finanțelor, Consiliul Superior al Magistraturii, Editura Didactică și Pedagogică etc.
– numele sărbătorilor: Anul Nou, Întâi Mai, 23 August;

b) cu inițială majusculă numai la primul cuvânt:
– numele operelor literare, ale ziarelor, revistelor etc.: Amintiri din copilărie, România liberă, România literară etc.

La scrierea numelor proprii geografice este bine să se țină seama de următoarele criterii:

a) Substantivele deal, fluviu, munte, insulă, lac, râu, vale, vârf, peninsulă etc. se scriu cu inițială mică dacă nu fac parte din denumirea geografică respectivă: râul Prahova, lacul Techirghiol, peninsula Florida etc.

Aceste substantive se scriu cu inițială majusculă când fac parte integrantă din denumirea geografică, fiind însoțite de:
– un adjectiv: Peninsula Balcanică, Lacul Sărat, Munții Apuseni etc.;
– un substantiv în genitiv: Munții Măcinului, Valea Prahovei, Insula Șerpilor;
– un substantiv precedat de prepoziție: Porțile de Fier, Câmpia de Vest etc.

b) Se scriu cu liniuță de unire numele de localități compuse din două substantive cu formă de nominativ-acuzativ: Cluj-Napoca, Popești-Leordeni, Târgu-Mureș etc.

Observații: Substantivul este partea de vorbire care se numără: un om – doi oameni; un drum – două drumuri; o zăpadă – doua zăpezi.
Ca să nu greșim, când alegem substantivul, le numărăm.

Atenție!
Substantivul nu răspunde la întrebări. El se identifica în propoziție prin numărare.

A fost articolul de ajutor?

0 / 0

Lasă un comentariu

Ce este substantivul comun? Exemple - e-Pedia

Ce este substantivul comun? Exemple - e-Pedia

[…] lucruri sau fenomene ale naturii de același fel. Substantivele comune se scriu cu literă mică. Substantivul comun se scrie cu literă mare numai când este primul cuvânt în […]

Ce este substantivul propriu? Exemple - e-Pedia

Ce este substantivul propriu? Exemple - e-Pedia

[…] fel, celelalte substantive: Slatina, Olt, România, Dobre, Mircea etc., denumesc un anumit oraș, județ, o anumită țară, […]

Ce este adjectivul și la ce întrebări răspunde? - e-Pedia

Ce este adjectivul și la ce întrebări răspunde? - e-Pedia

[…] textul de mai sus distingem substantive care denumesc ființe, însoțite de cuvinte care le exprimă însușirile: băiatul mititel, […]

Ce este pronumele? Exemple - e-Pedia

Ce este pronumele? Exemple - e-Pedia

[…] eu, mie, îmi, mă, mine țin loc substantivelor Sorin, numele băiatului care vorbește. Cuvintele, tu, ți-, ție se află în locul […]

Liniuța de unire, cratima, liniuța de despărțire - e-Pedia

Liniuța de unire, cratima, liniuța de despărțire - e-Pedia

[…] lupu-și se rostesc împreună. (Substantivul lupu și o altă parte de vorbire, și […]

Genul substantivelor - e-Pedia

Genul substantivelor - e-Pedia

[…] substantivele care primesc la singular un și la plural doi sunt de genul […]

Articolul hotărât, Articolul nehotărât - e-Pedia

Articolul hotărât, Articolul nehotărât - e-Pedia

[…] hotărât arată că obiectul denumit de substantiv este […]

Substantivul la cazul nominativ - e-Pedia

Substantivul la cazul nominativ - e-Pedia

[…] Substantivele care sunt în propoziție subiecte (răspund la întrebările cine?, ce?) și nume predicative (răspund la întrebările: cine este?, ce este?) stau în cazul nominativ. […]

Prepoziția. Prepoziții simple. Prepoziții compuse - e-Pedia

Prepoziția. Prepoziții simple. Prepoziții compuse - e-Pedia

[…] substantivele basme, pleoape, cap, Ionel sunt precedate (au înainte) de cuvintele din, printre, sub, pe. […]

Substantivul la cazul acuzativ. Exemple de propoziții la cazul acuzativ - e-Pedia

Substantivul la cazul acuzativ. Exemple de propoziții la cazul acuzativ - e-Pedia

[…] Substantivele – însoțite sau nu de prepoziții – care au funcția sintactică de complement (și răspund la întrebările: pe cine?, ce?, cu cine?, la cine?, pentru cine?, unde? etc.) precum și substantivele însoțite întotdeauna de prepoziții – care au funcția sintactică de atribut (și răspund la întrebările care?, ce fel de?) – stau în cazul acuzativ. […]

Substantivul la cazul dativ - e-Pedia

Substantivul la cazul dativ - e-Pedia

[…] Substantivele la cazul dativ au următoarele forme: […]

Substantivul la cazul genitiv - e-Pedia

Substantivul la cazul genitiv - e-Pedia

[…] Substantivul care este în propoziție atribut (și răspunde la întrebările al, a, ai, ale, cui?) stă în cazul genitiv (G). […]

Articolul posesiv sau genitival - e-Pedia

Articolul posesiv sau genitival - e-Pedia

[…] de „posesiv” îmseamnă că articolul precedă un substantiv sau un pronume cu funcția de atribut care indică pe posesorul unui […]

Numeralul ordinal - e-Pedia

Numeralul ordinal - e-Pedia

[…] ordinale pot sta înaintea unui substantiv sau după […]

Funcțiile sintactice ale numeralului - e-Pedia

Funcțiile sintactice ale numeralului - e-Pedia

[…] trei, al doilea determină substantivele elevi și copil, comportându-se ca adjectivele, și au funcția sintactică de […]

Pronumele personal. Cazurile, formele accentuate și formele neaccentuate - e-Pedia

Pronumele personal. Cazurile, formele accentuate și formele neaccentuate - e-Pedia

[…] personal are aceleași funcții sintactice ca și substantivul căruia îi ține […]

Adverbul. Ce este adverbul? Adverbe de loc, de timp și de mod - e-Pedia

Adverbul. Ce este adverbul? Adverbe de loc, de timp și de mod - e-Pedia

[…] la substantive, prin derivate, cu ajutorul sufixului -esc se formează adjective, iar cu ajutorul sufixului -ește […]

Conjuncția. Ce este conjunctția? Exemple de conjuncții - e-Pedia

Conjuncția. Ce este conjunctția? Exemple de conjuncții - e-Pedia

[…] cu este prepoziție simplă, leagă atributele pajuri și zmei de substantivul determinat, un basm;– și leagă atributele cu pajuri, cu zmei;– de este prepoziție […]

Atributul adjectival. Ce este atributul adjectival? La ce întrebări răspunde atributul adjectival? - e-Pedia

Atributul adjectival. Ce este atributul adjectival? La ce întrebări răspunde atributul adjectival? - e-Pedia

[…] cele mai multe ori, atributul adjectival stă după substantivul pe care îl determină, dar, mai ales în operele literare în versuri, poate sta și înaintea […]

Atributul substantival. Ce este atributul substantival? La ce întrebări răspunde atributul substantival? - e-Pedia

Atributul substantival. Ce este atributul substantival? La ce întrebări răspunde atributul substantival? - e-Pedia

[…] substantival este atributul exprimat printr-un substantiv care răspunde la una din întrebările al (a, ai, ale) cui?, cui?, care?, ce fel […]

%d blogeri au apreciat: