Ce este pronumele? Exemple

Sending
User Review
0 (0 votes)
Pronumele

Pronumele este partea de vorbire flexibilă care ține locul unui substantiv (nume de ființă sau de lucru).

Exemplu:

   În drum spre casă, Sorin discută cu Mihăiță, noul său coleg de bancă:

   – Eu sunt fiu de miner. Tata lucrează într-o mină din Valea-Jiului. El este fruntaș în muncă. Tu nu-l cunoști. Colegii lui de muncă l-au ales șef de echipă. El este unul dintre cei mai harnici mineri. Mie îmi place mult meseria de miner. Tata va face și pe mine miner. Am să țil arăt și ție într-o zi. Mama este și ea muncitoare, dar textilistă.

În textul de mai sus, cuvintele roșii sunt folosite în locul unor substantive: Sorin, tata, Mihăiță, mama.

Cuvintele eu, mie, îmi, mă, mine țin loc substantivelor Sorin, numele băiatului care vorbește. Cuvintele, tu, ți-, ție se află în locul substantivelor Mihăiță. Cuvintele el, -l, lui, l- țin locul substantivului tata, iar cuvântul ea ține locul substantivului mama.

Pronumele personal are trei persoane:
   – Persoana I arată persoana care vorbește: eu, noi.
   – Persoana a II-a arată persoana cu care se vorbește: tu, voi.
   – Persoana a III-a arată persoana despre care se vorbește: el, ea, ei, ele.

Pronumele personal are două numere: singular și plural.

Pronumele personal de persoana I și a II-a au o singură formă la singular și la plural, atât pentru masculin, cât și pentru feminin (eu, noi; tu, voi). Pronumele personale de persoana a III-a au pentru singular și plural forme deosebite: pentru masculin (el, ei) și pentru feminin (ea, ele).

Pronumele personal de persoana I și a II-a se schimbă numai după număr. Pronumele personal de persoana a III-a se schimbă după număr și gen.

Pronume personal persoana I, Pronume personal persoana a II-a, Pronume personal persoana a III-a, Genul pronumelui personal, Numărul pronumelui personal,

Observații:
Pronumele apare în scris:
a) fie ca un cuvânt întreg de sine stătător: eu, tu, el, ea, noi, voi, ei, ele, mine, ne, nouă, ție, îți, tine, te, vouă, vă, lui, lor etc;
b) fie ca un cuvânt scurtat care, atunci când se rostește împreuna cu un cuvânt alăturat, se scrie cu liniuță de unire: -mi, -mă, ți-, -te, -vă, ne-, -i, -l, le-, etc.

No Comments

Lasă un comentariu