Carpații Meridionali

Sending
User Review
0 (0 votes)
Carpații Meridionali

Așezarea și întinderea:

Carpații Meridionali sunt așezați la sud de Podișul Transilvaniei, între Carpații Orientali și Carpații Occidentali. Limitele acestor munți sunt Valea Prahovei, la est, și văile râurilor Timiș-Cerna, la vest.

Înălțimea:

Carpații Meridionali sunt cei mai înalți munți din Romania. Fiind alcătuiți din roci mai tari, apele și vânturile îi rod mai greu. Ei au multe povârnișuri foarte drepte și văi adânci. Câteva vârfuri își înalță stâncile la peste 2500 m.

Principalele grupe de munți din Carpații Meridionali:

Deși Carpații Meridionali sunt formați din roci tari, în unele locuri, apele, rozându-i necontenit, i-au tăiat în curmeziș, despărțindu-i în patru grupe de munți:

Grupa Munților Bucegi (între Valea Prahovei și Valea Dâmboviței).
Grupa Munților Făgărașului (între Valea Dâmboviței și Valea Oltului).
Grupa Munților Parângului (între Valea Oltului și Valea Jiului).
Grupa Munților Retezat-Godeanu (între Valea Jiului și văile Timiș-Cerna).

Grupa Munților Bucegi:

Munții Bucegi sunt cei mai pitorești munți din aceasta parte a țării.

Văzuți din Valea Prahovei, de la poale, apar ca niște pereți uriași de stânci, unele mai rotunjite, altele ascuțite ca turnurile unor cetăți.

Ei sunt îmbrăcați în verdeața pădurilor, dar spre vârf acestea se răresc și fac loc arborilor pitici și ierburilor mărunte.

Urcușul cu piciorul este greu, dar încântător.

Culmea Bucegilor este un platou întins, la 2000 m înălțime, acoperit cu pajiști de munte unde din loc în loc apar stânci mari, care au căpătat forme ciudate din cauza vânturilor și a ploilor ce le-au ros mereu (Babele, Sfinxul).

Cel mai înalt dintre vârfurile Bucegilor este Vârful Omu (2505 m), în jurul căruia se deschid prăpastii amețitoare. Pe acest vârf se gasește o importantă stație meteorologică, unde de mai multe ori pe zi se masoară temperatura, direcția și viteza vântului etc., pentru cunoașterea mersului vremii.

Datorită așezării și priveliștilor minunate și amenajărilor turistice, Munții Bucegi sunt cei mai vizitați munți din țară.

Grupa Munților Făgărașului:

Munții Făgăraș sunt formați din roci foarte tari. Culmea de nord a acestor munți se înalță de la un capăt la altul ca un zid de netrecut. Apele n-au izbutit să-i roadă, deoarece nici o apă nu taie complet munții în curmeziș.

Când răsăritul soarelui aprinde parcă cerul într-o văpaie de flăcări, iar negurile se topesc în fundul văilor întunecoase, vârfurile Moldoveanu (2544 m) și Negoiu (2535 m) se înalță semete spre bolta albastră a cerului. Sunt cele mai înalte vârfuri din România.

Vârfurile zimțate, asemănătoare unui ferastrău, se întind cât vezi cu ochii. Aici este locașul obișnuit al caprelor negre.

În scobiturile de pe culmi sunt numeroase lacuri cu apă rece și limpede. Aceste lacuri sunt de o frumusețe rară. În apa lor se adapă turmele de oi ce pasc pe plaiurile înalte.

Înspre sud, culmile acestor munți sunt din ce în ce mai joase.

Râurile care reușesc să străbată aceste culmi coboară de la nord spre sud. Ele și-au săpat văi înguste, adânci și prăpăstioase numite chei. Astfel sunt Cheile Argeșului, unde s-au construit barajul și marea hidrocentrală Argeș.

Pe coastele Munților Făgărașului sunt păduri dese. În aceste păduri trăiesc urși, lupi, mistreți, căprioare, cerbi și alte animale.

Grupa Munților Parângului:

Aceasta grupă de munți este formată din mai multe culmi. Cei mai înalți munți din această grupă sunt Munții Parângului, care depășesc cu puțin 2500 m.

Grupa Munților Parângului este formată din roci tari, de aceea au multe înălțimi mari. Din acești munți pornesc numeroase ape. Unele curg spre Podișul Transilvaniei, iar altele spre sudul țării.

Grupa Munților Retezat-Godeanu:

Dintre munții care alcătuiesc această grupă fac parte și Munții Retezatului, care, prin toată infățișarea lor, se aseamănă cu un enorm parc. Înălțimea lor, tot atât de mari ca și acelea din Munții Făgărașului, sunt de o rară frumusețe.

Pe culmile lor înalte sunt pășuni întinse, bogate în ierburi. Lacurile de munte sunt numeroase. Retezatul are aproape o sută de asemenea lacuri. Aici sunt cele mai întinse și cele mai adânci lacuri de munte.

De o rară frumusețe sunt și pădurile. Spre poalele munților sunt păduri de fag, iar spre înălțimi, păduri de brad.

Trecătorile din Carpații Meridionali:

Carpații Meridionali fiind alcătuiți din roci foarte tari, apele nu i-au putut roade până la temelie. De aceea, trecătorile sunt puține, înguste și înalte.

Cel mai important și frumos drum care străbate Munții Făgăraș este „Transfăgărășanul. Acesta a fost construit în perioada 1970-1974 și are o lungime de 151 km.

Între Munții Făgărașului și grupa Munților Parângului se află Trecătoarea Turnu Roșu. Această trecătoare, situată pe valea râului Olt, este folosită din cele mai vechi timpuri. Oltul este singurul râu care a tăiat Carpații Meridionali dintr-o parte în alta, formând o vale de o rară frumusețe. Șoseaua și calea ferată șerpuiesc pe malul apei.

Între grupa Munților Parângului și cea a Munților Godeanul, apa Jiului și-a tăiat o vale adâncă. Aici este Trecătoarea Lainici. Pereții de stâncă în această trecătoare sunt mai apropiați și mai drepți decât pe alte văi. Când plouă mult, apa râului își face loc cu multă greutate, lovind în dreapta și în stânga malurile stâncoase. O astfel de vale strâmtă și lungă se numește defileu. De aceea, acestei văi i se mai spune și Defileul Jiului.

Există mai multe asemenea defilee în Carpații Meridionali. Ca să se poată face o șosea de-a lungul Defileului Jiului, a fost necesar să se sfărâme și să se străpungă nenumărate stânci de pe margini.

Bogățiile Carpaților Meridionali:

Între Munții Parângului și ai Retezatului se află un loc întins și mai jos numit Depresiunea Petroșani sau Valea Jiului. În subsolul acestei depresiuni se află cele mai bogate zăcăminte și cele mai importante mine de cărbuni din țară.

Pădurile Carpaților Meridionali sunt o altă bogăție importantă, deoarece lemnul este foarte necesar în industrie și în construcții, și ofera oxigenul de care viețuitoarele au nevoie.

Nenumărate pășuni răspândite până în crestele munților asigură hrana turmelor de oi și cirezilor de vite. Animalele sălbatice constituie un vânat prețios.

Năvalnicele ape curgătoare sunt folosite pentru producerea de energie necesară consumului zilnic.


Sursa: Geografia Romaniei clasa a IV-lea 1986, Mihai Iancu, Vasile Motrescu, Victoria Florescu

No Comments

Lasă un comentariu