Întemeierea Țării Românești

Sending
User Review
0 (0 votes)
Întemeierea Țării Românești

Înainte de anul 1300, cnejii și voievozii de la miazăzi de Carpați au încercat, de mai multe ori, să se unească pentru întemeierea Țării Românești; dar n-au izbutit din cauza năvălirii tătarilor și a regilor unguri, care căutau să stăpânească și aceste ținuturi.

Venind dinspre răsărit, tătarii au pricinuit mari stricăciuni și jafuri asupra locuitorilor din răsăritul țării noastre. Pe unde treceau, distrugeau și prădau totul. Luau mii și mii de robi și-i puneau la munci grele, până piereau istoviți. Rar mai scăpa câte unul, cu fuga.

De multe ori, românii erau nevoiți să se adăpostească în codri și munți, unde tătarii se temeau să intre.

Dar, pentru ca poporul să trăiască mai bine și să poată ține piept primejdiilor din afară, era necesară unirea între voievodate și formarea unor state mai mari, mai puternice.

Iată că, pe la anul 1320, s-au iscat certuri pentru domnie în Ungaria, iar puterea tătarilor a început să slăbească. Astfel, s-a ivit un moment prielnic unirii cnezatelor și voievodatelor de la miazăzi de Carpați. Cu pricepere și cu îndrăzneală, voievodul Basarab, de pe Argeș, a unit toate voievodatele, de la Severin până la Brăila și din Făgăraș până la Dunăre. Așa s-a întemeiat pe pământul nostru cel de-al doilea stat, numit Țara Românească, pe care Basarab il voia liber și independent. „Cine va mai încerca a o supune, zicea Basarab, se va izbi de sabia noastră”.

În anul 1330, regele Ungariei, Carol Robert, a pornit cu armata mare, formată din nobili și cavaleri, să supună Țara Românească.

În zadar a trimis voievodul român soli, înaintea invadatorului, să-l convingă că-i mai bună pacea și prietenia decât războiul. Carol Robert nici n-a vrut să stea de vorbă; urmărea să supună, cu orice preț, Țara Românească.

Atunci Basarab a chemat vitejii, oastea lui de țărani. A pârjolit pământul în calea armatei lui Carol Robert. S-a retras într-o vale îngustă, în munți.

Suferind de foame și de sete, armata regelui ungur l-a urmărit îndeaproape. Când a ajuns în strâmtoarea de la Posada, asupra soldaților lui s-a abătut o adevărată ploaie de săgeți, de bolovani, de stânci și butuci aruncați din vârful munților, ca să-i strivească.

Din față, din coaste și din spate, pâlcuri de ostași români i-au atacat și i-au prins ca într-o capcană.

Dușmanii n-au putut nici înainta, nici da înapoi. S-au bătut cu deznădejde, și mulți nobili unguri au pierit la Posada. De bună seamă ar fi căzut și regele, daca nu-și schimba hainele cu ale unui slujitor de-al său și nu fugea.

Așa și-a luat Carol Robert osânda pentru îngâmfarea cu care a respins solia de pace și prietenie trimisă de Basarab-Voievod și pentru îndrăzneala cu care ne-a contropit țara. El a fost silit să recunoască independența Țării Românești.

În timpul lui Alexandru-Voievod, fiul lui Basarab I, s-a întemeiat Mitropolia Țării Românești. Biserica a ajutat la întărirea puterii domnești și organizarea țării. Reședința Mitropoliei era la Curtea de Argeș.

2 Comments

Lasă un comentariu