Presiune atmosferică

Sending
User Review
0 (0 votes)
Presiune atmosferică
Zonele de înaltă și joasă presiune armosferică de pe glob

Greutatea cu care aerul apasă asupra scoarței Pământului se numește presiune atmosferică.

Aerul, fiind corp gazos, are proprietatea de a se răspândi în spațiu. Totuși, nu peste tot vom găsi aceeași cantitate de aer. Pe podișuri înalte și pe munți, aerul este mult mai rar decât la câmpie.

În unele localități aerul este mai rece, în altele este mai cald. Dacă vom cântări două vase identice, unul plin cu aer rece și altul cu aer cald, vom vedea că cel cu aer rece este mai greu decât cel cu aer cald. Cu cât aerul este mai cald, cu atât el se dilată și devine mai ușor; cu cât este mai rece, cu atât el se îndesește și devine mai greu.

Aparatul cu care se măsoară presiunea atmosferică se numește barometru. Când barometrul arată 760 mm înseamnă că presiunea atmosferică este normală; când arată sub 760 mm, presiunea este minimă (se notează cu semnul -), iar când indică peste 760 mm, valoarea presiunii este maximă (se notează cu semnul +). La o presiune atmosferică normală, aerul apasă cu puțin peste 1 kg pe fiecare centimetru pătrat.

În limbajul meteorologilor și climatologilor centrele de joasă presiune atmosferică se numesc arii ciclonale, iar cele de înaltă presiune atmosferică,  anticiclonale. Ariile ciclonale și anticiclonale pot fi staționare (anticiclonul siberian) sau pot constitui centre de presiune care se deplasează rapid, creând perturbații meteorologice. În tot cazul, centrele ciclonale sunt mai puțin stabile decât cele anticiclonale.

O arie ciclonală este o suprafață de joasă presiune, înconjurată de presiuni mai înalte. Aerul periferic năvălește către centrul ariei ciclonale.

O arie anticiclonală este o suprafață de înaltă presiune, înconjurată de presiuni mai mici. Aerul din centrul anticiclonului năvălește către periferie.

Barometrul joacă rolul unei balanțe, care cântărește necontenit presiunea aerului pe unitatea de suprafață.

Presiunea aerului se schimbă în funcție de temperatură și înălțime. Cu cât aerul este mai cald, cu atât presiunea este mai mică și cu cât este mai rece, cu atât presiunea este mai mare. Când căldura este asociată cu umiditatea aerului, presiunea este și mai mică, iar când frigul este însoțit de uscăciunea aerului, presiunea este mult mai mare. De asemenea, cu cât ne ridicăm în atmosferă, cu atât aerul se rarefiază, iar presiunea se micșorează.

Scăderea presiunii atmosferice influențează nefavorabil organismul omului. La munte, de la circa 2000 m în sus, omul suferă de rău de munte: are o senzație de oboseală, respirația scurtă, dureri de cap și îl cuprinde somnolența. La înălțimi mari se produc și pierderi de sânge. Pe munți înalți, care depășesc 6000 m, sau în avioanele care zboară la mari înălțimi, omul nu poate trăi decât cu aparate de respirație înzestrate cu oxigen.


Sursa: Gheorghe Teodorescu și Nicoleta Ionesci, Manual Geografie – Editura didactică și pedagogică

No Comments

Lasă un comentariu