Lacuri

Sending
User Review
0 (0 votes)
Lacuri

Lacurile sunt cele mai importante dintre toate apele stătătoare. Ele ocupă o întindere mare și sunt mai adânci. Unele lacuri sunt atât de întinse încât sunt denumite și mări (Marea Caspică, de exemplu).

Există o strânsă legătură între răspândirea lacurilor și zonele de climă. Lacurile sunt mai numeroase, mai mari și cu apele mai dulci în ținuturile cu climă umedă. În regiunile cu climă uscată lacurile sunt mai puține și cu apă mai sărată.

După modelul de formare lacurile pot fi de mai multe feluri. Unele sunt relicte (rămășițe) ale unor foste mări, altădată mult mai întinse, cum sunt lacurile Aral din Asia, Ciad din Africa etc; altele au luat naștere prin prăbușirea scoarței terestre (tectonice), cum sunt Tanganyka și Nyasa din Africa, Lacul Baikal din Asia (care este și cel mai adânc lac de pe glob, având 1742 m); alte lacuri s-au format în scobiturile făcute de ghețarii de odinioară, cum sunt lacurile din America de Nord (Superior, Michigan) și nordul Europei (Onega), sau cele din munții înalți (Geneva în Munții Alpi; lacurile Bâlea, Bucura etc. din Munții Carpați; unele lacuri se pot forma și în craterele vulcanilor (Lacul Sf. Ana).

Foarte multe lacuri sunt în luncile râurilor sau pe țărmul mării. Lacul Razelm, cel mai mare din România, s-a format pe locul unui vechi golf al Mării Negre, care a fost separat de mare printr-un cordon de nisip.

O categorie aparte a lacurilor o reprezintă lacurile artificiale (de acumulare), create de om în scopul alimentării cu apă a hidrocentralelor, asigurării irigațiilor, pentru piscicultură ș.a. Astfel de lacuri au fost amenajate în țara noastră pe Bistrița, Argeș, Dunăre etc.

Lasă un comentariu