Rocile sedimentare

Sending
User Review
0 (0 votes)
Rocile sedimentare

Rocile sedimentare au luat naștere prin depunerea sau sedimentarea pe uscat, în ape curgătoare, în lacuri, mări sau oceane a materialelor rupte, în cea mai mare parte din scoarță terestră, de vânturi, de ape curgătoare, de ghețuri etc. Alte roci sedimentare s-au format prin depunerea unor soluții, ca cele de gips și sare, în apele calde ale lacurilor, lagunelor și mărilor. Mai sunt și roci sedimentare rezultate prin depunerea unor resturi de organisme vegetale sau animale.

Rocile sedimentare se caracterizează prin stratificația lor regulată (stratele sunt așezate în mod regulat) și prin cuprinderea – în masa lor – a unor urme de viețuitoare numite fosile.

Amintim mai jos câteva din rocile sedimentare cu mai mare răspândire.

Bolovănișul

Bolovănișurile sunt fragmente din rocile sedimentare de dimensiuni diferite, mai mari decât pietrișurile, aflate îndeosebi în albia râurilor de munte sau la poalele munților. Ele provin din sfărâmarea stâncilor și se întrebuințează la fundații, pavaje (caldarâm) etc.

În România, bolovănișurile au o largă răspândire în regiunile de munte.

Pietrișul

Pietrișurile sunt fragmente din rocile sedimentare sau din minerale cu dimensiuni mici. Pietrișurile se găsesc mai mult în albia râurilor repezi, care le transportă și apoi le depun în locurile cu pantă mai mică.

Pietrișurile sunt întrebuințate ca material de construcție sau ca balast pentru șosele și terasament de cale ferată.

În România, depozite mari de pietrișuri se află în unele dealuri sau la câmpie, aduse odinioară de râurile care coborau din munți.

Prin consolidare, cu ajutorul unui ciment natural, bolovănișurile și pietrișurile dau naștere la conglomerate.

Nisipul

Nisipurile sunt fragmente de minerale, roci și organisme cu dimensiuni foarte mici (sub 2 mm). Unele nisipuri sunt folosite la fabricarea sticlei. Nisipurile obișnuite sunt utilizate ca material de construcție.

Prin cimentarea naturală a nisipurilor s-au format gresiile.

Argila

Argilele au luat naștere prin cimentarea naturală a nămolurilor. Procesul a avut loc mai mult pe fundul lacurilor și mărilor. Se deosebesc mai multe feluri de argile. Cea mai curată este caolinul, utilizat mai mult la fabricarea porțelanurilor. Argilele obișnuite sunt folosite la fabricarea materialelor de construcție (cărămizi, țigle etc.).

O argilă cu mult calcar este marna, care e folosită în industria cimentului. O altă argilă cu nisip fin, adusă de vânturi sub formă de praf, este loessul (pământ galben). În Câmpia Dunării din România și în Dobrogea sudică, loessul atinge grosimi mari, până la 40-50 metri. Argila și marna au, de asemenea, o mare răspândire în România.

Sarea de bucătărie

Sarea de bucătărie este o rocă formată prin depunerea sării care se găsește dizolvată în apa mărilor și oceanelor. Zăcămintele de sare s-au format mai ales în urma unor evaporări puternice a apelor din lacuri și lagune puțin adânci, separate de mare prin praguri de nisip.

În România se găsesc mari zăcăminte de sare în Subcarpați și în Podișul Transilvaniei.

Calcarul

Calcarul este o rocă sedimentară de culoare albă sau cenușie. În masa calcarului se găsesc urme de viețuitoare cu schelet calcaros. Calcarul se întrebuințează la prepararea varului, în construcții etc.

În România se găsește mult calcar în Carpații Meridionali și Occidentali.

Cărbunii de pământ

Cărbunii de pământ sunt de origine vegetală. Ferită de contactul cu aerul prin acoperirea cu un strat de apă și sedimentate – în condiții de presiune și temperatură ridicată – vegetația s-a transformat în cărbune.

Se deosebesc mai multe feluri de cărbuni: turba, lignitul, cărbunele brun, huila și antracitul, ultimul fiind cel mai vechi și de calitatea cea mai bună.

Lignitul și cărbunele brun sunt considerați cărbuni energetici (folosiți pentru ardere și obținere de căldură). Ei sunt utilizați la termocentrale, la locomotivele cu aburi, la încălzirea locuințelor etc.

Huila se întrebuințează la prepararea cocsului, atât de mult folosit în industria siderurgică.

În România principalul bazin carbonifer se află în Depresiunea Petroșani, în cursul superior al Jiului.

Petrolul

Petrolul sau țițeiul este un lichid unsuros de culoare neagră-verzuie. Are o putere calorică mai mare decât cărbunii.

Petrolul are multiple întrebuințări, în industria petrochimică, industria energetică etc.


Sursa: Gheorghe Teodorescu și Nicoleta Ionesci, Manual Geografie – Editura didactică și pedagogică

No Comments

Lasă un comentariu