Eroziune termică. Acțiunea aerului asupra scoarței terestre.

Sending
User Review
0 (0 votes)
Eroziune termică.
Sursă foto: geolearn.org

Prin eroziune termică se înțelege că aerul contribuie la modificarea scoarței terestre, atât prin schimbările de temperatură de la vară la iarnă și mai ales de la zi la noapte, cât și prin umiditate și vânt.

Ziua, din cauza căldurii solare, rocile de la suprafața scoarței Pământului se încălzesc și se dilată, pentru ca în timpul nopții, din cauza temperaturilor scăzute, să se contracte. Acțiunea aceasta de mărire și de micșorare repetată a volumului rocilor le provoacă așa-numitul fenomen de dezagregare fizică sau de sfărâmare.

Diferența de temperatură de la zi la noapte se înregistrează în regiunile tropicale deșertice (uscate), unde ziua mercurul termometrului urcă până la 50°C și uneori până la 70°C, iar noaptea coboară până în jurul a 0°C. De asemenea, diferențe mari de temperatură de la zi la noapte se înregistrează și în ținuturile temperate, dar mai ales în zonele muntoase.

Acțiunea de dezagregare a rocilor este și mai puternică atunci când la diferențele de temperatură se asociază umiditatea. Apa pătrunde prin fisurile (crăpăturile) rocilor, îngheață noaptea, își mărește volumul și apasă asupra rocilor, sfărâmându-le.

Dacă în regiunile tropicale uscate diferențele de temperatură de la zi la noapte constituie principalul factor de sfărâmare a rocilor, în cele temperate apa are același rol important ca și diferențele de temperatură.

Rocile de pe munți și chiar de pe dealuri, dezagregate din cauza diferențelor de temperatură și a apei, se prăvălesc pe versanți până la poale, unde alcătuiesc o îngrămădire de blocuri colțuroase, numită grohotișuri. Munții vechi ai Dobrogei par îngropați în astfel de grohotișuri. În regiunile tropicale uscate procesul de sfărâmare a rocilor se desfășoară pe întinderi vaste. Vântul spulberă particulele mai fine și rămân suprafețe întinse acoperite numai cu pietre colțuroase (hamade), ca în zonele înalte din Sahara și Peninsula Arabia.


Sursa: Gheorghe Teodorescu și Nicoleta Ionesci, Manual Geografie – Editura didactică și pedagogică

Lasă un comentariu