Acțiunea organismelor asupra scoarței terestre

Sending
User Review
0 (0 votes)
Acțiunea organismelor asupra scoarței terestre 1

Acțiunea organismelor asupra scoarței terestre au consecințe atât distructive cât și constructive în modelarea pământului.

a) Plantele

Acțiunea distructivă (de distrugere) se manifestă pe două căi: una chimică și alta mecanică.

Rădăcinile plantelor produc substanțe cu ajutorul cărora descompun mineralele, astfel ca planta să poată hrăni. Pe acest proces, roca, oricât de tare ar fi ea, începe să se fărămițeze.

Acțiunea mecanică a plantelor se observă peste tot, dar mai ales în regiunile muntoase, unde rădăcinile copacilor se înfig între crăpăturile stâncilor. Aceste crăpături se lărgesc cu timpul, din cauza rădăcinilor care, îngroșându-se, apasă asupra stâncii, silind-o să crape și să se desfacă.

Nu numai plantele prin rădăcinile lor au o acțiune de distrugere asupra scoarței, ci și microorganismele. Acestea produc gaze cu ajutorul cărora afânează pământul de la suprafață. Din amestul acestui pământ afânat cu resturile de plante putrezite se formează un pământ foarte bun pentru agricultură, cum este cernoziomul, care are răspândire foarte mare în România.

Acțiunea constructivă. Plantele, mai ales când sunt în număr foarte mare, prin rădăcinile lor multiple și ramificate formează un fel de pâslă sau plasă care apără scoarța împotriva acțiunii de distrugere a altor agenți externi. De exemplu, pădurea apără muntele de furia torenților sau a vântului. În regiunile acoperite cu dune de nisip, rădăcinile ajută la fixarea și la întărirea lor, iar în cele mlăștinoase, prin îngrămădirea plantelor, în anumite condiții se formează turba.

b) Animalele

Acțiunea distructivă a animalelor este mai puțin împortantă decât cea constructivă.

În drum spre izvor sau spre pășune, animalele mari de uscat frământă pământul cu copitele lor, formându-se astfel adevărate poteci, care se adâncesc cu timpul, din cauza apelor, și iau forma unor șanțuri sau ogașe.

Multe animale, cum sunt iepurii, castorii, vulpile și lupii își fac culcușurile adânc în pământ. Șoarecii, cârtițele, popândăii de stepă etc. își sapă locuințelor lor chiar sub pământ și scot pământul fărămițat la suprafață, în chip de mușuroi, înlesnind altor agenți să acționeze, să modeleze și deci să modifice scoarța terestră.

Acțiunea constructivă. Cu scheletele scoicilor și oasele peștilor se înalță mereu fundul lacurilor, bălților etc. Cel mai important rol îl au însă coralii. Coralii sunt răspândiți în apele limpezi și sărate de la suprafața mărilor tropicale, până la adâncimi de 40-50 m. De apele dulci, reci și tulburi se feresc. Regiunile cele mai bogate în corali se găsesc în oceanele Pacific și Indian. Coralii ridică insule cu scheletele lor calcaroase și creează „bariere” pe lângă țărm.

c) Acțiunea omului în transformarea scoarței terestre

Omul contribuie în mare măsură la transformarea scoarței terestre. El scoate pământ, nisip, pietriș etc. necesare constructției locuinței sale. În unele locuri din Asia Centrală, oamenii își fac locuințele chiar în pământ. Ca să-și procure hrana, omul ară pământul pe suprafețe întinse. Pe terenurile neproductive aduce pământ roditor, pe care-l așterne cu multă grijă. În unele părți sapă terase pe coastele dealurilor și chiar ale munților, creându-și în felul acesta ogoare pentru agricultură (de exemplu: regiunea mediteraneană europeană, insula Java din Indonezia etc.).

Cu ajutorul irigațiilor terenurile din regiunile secetoase sunt transformate în pământuri bune pentru cultura plantelor. Tot pentru acest scop seacă bălțile și ținuturile mlăștinoase. Pentru ca transportul să fie mai lesnicios canalizează apele curgătoare, construiește canale, drumuri, căi ferate, taie istmuri, sapă tuneluri pe sub munți și pe sub strâmtorile mărilor, metrouri pe sub orașe etc. Ca să-și apere pământul de valurile năvalnice ale mării, a ridicat diguri. De asemenea, omul îndreaptă țărmuri, construiește plaje, sfredelește scoarța terestră căutând resurse minerale, combate inundațiile, creează lacuri etc. Prin tăierea pădurilor scoarța terestră cade însă ușor pradă agenților externi.

Așadar, ajutat de mijloace tehnice mereu mai perfecționate, omul reușește din ce în ce mai mult să schimbe fața Pământului după voința sa.


Sursa: Gheorghe Teodorescu și Nicoleta Ionesci, Manual Geografie – Editura didactică și pedagogică

Lasă un comentariu