Ritm. Rimă. Măsură.
Repetarea regulată a silabelor accentuate și a silabelor neaccentuate se numește ritm.
Accentul poate să cadă pe silabele cu soț, 2, 4, 6, 8, ca în exemplul dat, sau pe silabele fără soț, 1, 3, 5, 7:
Doi-nă, doi-nă, cântic dulce,
Când te-a-ud nu m-aș mai du-ce.
(Doina)
Numărul de silabe dintr-un vers se numește măsură.
Măsura versurilor este variabilă.
În versurile:
Și unde vezi mii de mormane
Sub care-adânc s-au îngropat
Mulțime de oștiri dușmane
Ce cu robia ne-am cernat.
sunetele finale din versurile 1 și 3, 2 și 4, începând cu vocala accentuată, sunt identice.
Potrivirea ultimelor sunete de la sfărșitul versurilor începând cu vocala accentuată se numește rimă.
Rima este:
- Rimă împerecheată (rimează versurile 1 cu 2, 3 cu 4):
– Codrule cu râuri line,
Vremea trece, vremea vine,
Tu din tânăr precum ești
Tot mereu întinerești.
(Mihai Eminescu, Revedere)
- Rimă încrucișată (rimează versurile 1 cu 3, 2 cu 4):
Eroi au fost, eroi sunt încă
Și-or fi în neamul românesc,
Căci rupți sunt ca din tare stâncă
Românii orișiunde cresc.
(Ioan Neniţescu, Pui de lei)
- Rimă îmbrățișată (rimează versurile 1 cu 4, 2 cu 3):
Sus în brazii de pe dealuri
Luna-n urmă ține straja,
Iar izvorul, prins de vrajă,
Răsare sunând din valuri.
(Mihai Eminescu, Povestea teiului)
- Rima monorimă (versurile au aceeași rimă):
Pân-o fost Horea-mpărat,
Domnii nu s-au desculțat,
Nici în pat nu s-au culcat,
Nici la masă n-au mâncat.
(Pân-o fost Horea-mpărat)
Nu toate poeziile au rimă.
Sursa: Ana Dumitrescu, Vasile Teodorescu – Manual Limba Română
