Compunerea. Cum se alcătuiește o compunere?

Sending
User Review
0 (0 votes)
Compunerea. Cum se alcătuiește o compunere? 1

Compunerea este lucrarea scrisă în legătură cu un anumit subiect.

Așadar, sunt compuneri:
– extemporalele;
– lucrările scrise trimestriale (tezele);
– lucrările scrise efectuate în clasă sau acasă la unele obiecte de învățământ, ca limba și literatura română, istorie etc;
– articolele trimise ziarelor sau revistelor;
– scrisori etc.

Compunerile sunt lucrări în care:

  • se povestește (pe larg sau pe rezumat) conținutul unor: opere literare, cărți, filme, piese de teatru etc.
  • se descrie: un loc din natură, un obiect, o ființă, un personaj (dintr-o carte, dintr-un film etc.).
  • se constată modul în care se desfășoară activitatea clasei etc.
  • se prezintă cunoștințele obținute la diferite obiecte de învățământ etc.
  • se comunică știri, gânduri, sentimente etc.

Compunerea are un titlu, care sugerează (lasă să se înțeleagă) conținutul acesteia, un gând, o idee, un sentiment. El trebuie să fie scurt și clar.

Când alcătuiești o compunere, parcurgeți mai multe etape

1) În primul rând, după ce cunoașteți titlul și ați înțeles foarte bine ce vi se cere prin el, trebuie să vă hotărâți asupra conținutului, să știți ce vreți să spuneți. De aceea, e necesar să vă adunați observațiile, gândurile, sentimentele, părerile, cunoștințele în legătură cu titlul stabilit și să le notați sub forma unor propoziții.

Adunarea cunoștiințelor, a observațiilor necesare alcătuirii unei compuneri se numește documentare (strângerea materialului).

Învățând în fiecare zi la toate materiile, vă îmbogățiți cunoștințele, deci vă documentați.

Din aceste cunoștințe și din altele, obținute din lectura cărților, din observațiile voastre, din spectacolele pe care le-ați văzut sau le-ați ascultat, le alegeți pe acelea de care aveți nevoie pentru alcătuirea compunerilor cerute.

Documentarea (strângerea materialului) în legătură cu un anumit subiect se poate face în mai multe feluri:

a) citind (recitind) cartea, lecția, notițele sau privind filmul, spectacolul în care se găsesc cunoștințelede care aveți nevoie;
b) alegând din memorie impresii, amintiri cu privire la titlul compunerii;
c) observând cu atenție faptele, obiectele, fenomenele naturii, ființele despre care vreți să scrieți.

Notați pe maculatoare, sub forma unor propoziții sau grupuri de propoziții, materialul adunat, precum și gândurile sentimentele voastre.

Dacă vi se cere să alcătuiți o compunere cu titlul O întâmplare din vacanță, vă gândiți la:
   – o întâmplare mai deosebită trăită sau auzită;
   – locul și timpul întâmplării;
   – cine a participat;
   – modul în care s-a desfășurat întâmplarea;
   – ce sentimente v-a trezit, ce învățăminte ați tras.

Dacă aveți de redactat o compunere cu titlul A venit toamna, e bine să observați:
   – schimbările care au loc în natură cu acest prilej:
     se întunecă mai devreme;
     diminețile și nopțile sunt mai răcoroase;
     păsările călătoare se îndreaptă spre țările calde;
     frunzele își schimbă treptat culoarea și cad din copaci;
   – preocupările oamenilor:
     deschiderea școlilor;
     grija pentru strângerea recoltelor.

La observațiile voastre puteți adăuga și ceea ce cunoașteți din lectura unor cărți, a unor ziare și reviste, din filme etc.

2) După ce ați adunat materialul necesar, acesta trebuie ordonat după un plan, în așa fel încât compunerea să aibă trei părți: introducere, cuprins, încheiere.

Introducerea unei compuneri narative indică, de obicei, timpul și locul unde se petrec faptele, principalele personaje și aspectul care v-a atras în mod deosebit atenția.

Introducerea trebuie nu numai să stârnească interesul, curiozitatea cititorilor, dar să și pregătească povestirea întâmplărilor care urmează.

Cuprinsul reprezintă elementul cel mai important al unei compuneri. Faptele trebuie prezentate în mod logic, gradat, într-o ordine pe care o stabiliți în așa fel, încât desfășurarea întâmplărilor (a întâmplării) să stârnească interesul. Un loc important îl ocupă amănuntele semnificative.

Întâmplările și personajele dintr-o compunere nu trebuie confundate cu întâmplările și personajele din realitate, deoarece autorul (deci și voi) le-a adăugat elemente noi, rezultate ale imaginației sale.

Compunerea nu este o simplă înșiruire de fapte, ci exprimă și sentimentele autorului (deci și ale voastre) față de cele povestite.

Încheierea, de obicei foarte scurtă, conține soluționarea întâmplărilor povestite în cuprins.

Când povestiți un text literar, un spectacol, un film, încheierea cuprinde părerile, sentimentele voastre în legătură cu cele povestite.

O compunere cu titlul Prima zi de școală, care să se bazeze pe observațiile voastre, ar putea avea următorul plan:

   Introducere:
   a) Cum ați așteptat prima zi de școală.
   b) Cu ce gânduri v-ați trezit în acea dimineață.

   Cuprins:
   a) Când, cu cine, pe unde ați mers spre școală.
   b) Ce făceau copiii și părinții în curtea școlii.
   c) Cum s-a desfășurat festivitatea de deschidere.
   d) Ce ați făcut după ce ați intrat în clasă.

   Încheiere:
   Ce v-a impresionat mai mult în această zi.

3) După ce ați înțeles titlul, ați adunat observațiile, ați alcătuit planul, treceți la redactarea compunerii.

4) La sfărșit, citiți și recitiți cu voce tare, corectați eventualele greșeli, eliminați repetițiile cuvintelor, ale ideilor.

Găsiți ordinea cea mai potrivită a cuvintelor, a propozițiilor, a ideilor, pentru a realiza o compunere închegată, capabilă să stârnească interesul și să emoționeze.

La alcătuirea unei compuneri, de orice fel, trebuie sa respectați următoarele cerințe:

   1. Așezarea în pagină:
– tilul trebuie scris nu foarte sus, iar de la stânga la dreapta trebuie situat la mijlocul paginii;
– se lasă o margine de 2-3 cm în stânga paginii;
– în partea din dreapta, sus, se scrie data efectuării temei;
– la extemporale și la teze numele și prenumele se scriu în partea din stânga sus, a paginii;
– fiecare idee trebuie să fie dezvoltată într-un alineat, care poate să conțină mai multe propoziții sau grupuri de propoziții;
– alineatul se scrie la 1-1,5 cm în interior față de marginea lăsată în stânga paginii;
– când compunerea nu ocupă întreaga pagină, textul trebuie așezat la mijlocul paginii.

   2. Scrierea:
– scrisul trebuie să fie citeț, literele trebuie scrise corect;
– nu trebuie să fie ștersături și pete;
– linia de despărțire a cuvântului în silabe, când cuvântul nu are loc pe un rând, se scrie numai la sfărșitul rândului;
– să nu se folosească prescurtări de cuvinte (în afară de abrevierile menționate în dreapta).

   3. Exprimarea:
– vocabularul unei compuneri se alege în funcție de conținutul acesteia și de ceea ce se exprimă;
– exprimarea trebuie să fie clară, corectă, îngrijită.


Sursa: Ana Dumitrescu, Vasile Teodorescu – Manual Limba Română

No Comments

Lasă un comentariu