Verbele la modul indicativ exprimă o acțiune prezentată de vorbitor ca fiind reală.
Verbele la modul indicativ, timpul prezent
În textul:
În atelier elevii lucrează. Ei pun în aplicare ceea ce citesc și învață.
verbele din textul de mai sus sunt la timpul prezent.
| A învăța | A lucra | A părea |
| învăț înveți învață învățăm învățați învață | lucrez lucrezi lucrează lucrăm lucrați lucrează | par pari pare părem păreți par |
| A merge | A citi | A coborâ |
| merg mergi merge mergem mergeți merg | citesc citești citește citim citiți citesc | cobor cobori coboară coborâm coborâți coboară |
Verbele a crea, a agrea, a recrea își schimbă forma asemenea verbului a lucra:
| A crea | A agrea | A recrea |
| creez creezi creează creăm creați creează | agreez agreezi agreează agreăm agreați agreează | recreez recreezi recreează recreăm recreați recreează |
Verbele la modul indicativ , timpul trecut
În textele:
a) Și numai ce-o auzeai vara: Pu-pu-pup!
b) Băiatul sări din pat
c) Puii au clipit din ochi c-au înțeles…
d) El ne lăsase vorbind când a plecat.
verbele auzeai, sări, clipit, au înțeles, a plecat, lăsase arată acțiunea petrecute înainte de momentul vorbirii, deci sunt la timpul trecut.
Verbele:
– auzeai – arată o acțiune săvârșită în trecut dar neterminată;
– sări, au clipit, au înțeles, a plecat – arată o acțiune săvârșită în trecut și terminată;
– lăsase – arată o acțiune săvârșită în trecut și terminată înaintea altei acțiuni trecute.
Timpul trecut are patru forme:
– imperfect: auzeai
– perfect simplu: sări
– perfect compus: au clipit, au înțeles, a plecat
– mai mult ca perfect: lăsase
Imperfectul
(acțiune desfășurată în trecut, neterminată în momentul la care se referă vorbirea).
Conjugarea verbelor la timpul imperfect:
| A învăța | A lucra | A părea |
| învățam învățai învață învățăm învățați învățau | lucram lucrai lucra lucram lucrați lucrau | păream păreai părea păream păreați păreau |
| A merge | A citi | A coborâ |
| mergeam mergeai mergea mergeam mergeați mergeau | citeam citeai citea citeam citeați citeau | coboram coborai cobora coboram coborâți coborau |
Perfectul simplu
(acțiunea săvârșită în trecut și terminată)
Conjugarea verbelor la timpul perfect simplu:
| A învăța | A lucra | A părea |
| învățai învățași învăță învățarăm învățarăți învățară | lucrai lucrași lucră lucrarăm lucrarăți lucrară | părui păruși păru părurăm părurăți părură |
| A merge | A citi | A coborâ |
| mersei merseși merse merserăm merserăți merseră | citii citiși citi citirăm citirăți citiră | coborâi coborâși coborâ coborârăm coborârăți coborâră |
Perfectul compus
(acțiune săvârșită în trecut și terminată)
Perfectul compus se formează cu ajutorul unor forme ale verbului a avea, care se așează înaintea unui verb la modul participiu (formă verbală nepersonală terminată în -s sau în -t):
| A învăța | A lucra | A părea |
| am învățat ai învățat a învățat am învățat ați învățat au învățat | am lucrat ai lucrat a lucrat am lucrat ați lucrat au lucrat | am părut ai părut a părut am părut ați părut au părut |
| A merge | A citi | A coborâ |
| am mers ai mers a mers am mers ați mers au mers | am citit ai citit a citit am citit ați citit au citit | am coborât ai coborât a coborât am coborât ați coborât au coborât |
Perfectul compus poate apărea și sub forma inversată: învățat-am, învățat-ai etc. Acestea sunt forme verbale inverse.
Ortografia verbelor la perfectul simplu și la perfectul compus
Verbele care se termină la infinitiv în -i (a privi, a citi, a descoperi etc.) se scriu la persoana întâi singular cu -ii (privii, citii, descoperii), iar la persoana a treia singular cu -i (privi, citi, descoperi).
Formele ai, ați care împreună cu un verb la participiu alcătuiesc perfectul compus (ai cântat, ați cântat, ai spus, ați spus) nu trebuie confundate cu a-i, a-ți urmate de un verb la infinitiv (a-i cânta, a-ți cânta, a-i spune, a-ți spune), acestea reprezentând două cuvinte ce se rostesc împreună: prepoziția a și pronumele personal -i sau -ți.
Mai mult ca perfectul
(acțiunea săvârșită în trecut, terminată înaintea altei acțiuni trecute)
| A învăța | A lucra | A părea |
| învățasem învățaseși învățase învățaserăm/învățasem învățaserăți/învățaseți învățaseră | lucrasem lucraseși lucrase lucraserăm/lucrasem lucraserăți/lucraseți lucraseră | părusem păruseși păruse păruserăm/părusem păruserăți/păruseți păruseră |
| A merge | A citi | A coborâ |
| mersesem merseseși mersese merseserăm/mersesem merseserăți/merseseți merseseră | citisem citiseși citise citiserăm/citisem citiserăți/citiseți citiseră | cocobâsem coborâseși coborâse coborâserăm/coborâsem coborâserăți/coborâseți coborâseră |
Verbele la modul indicativ, timpul viitor (acțiunea se va desfășura după momentul vorbirii)
Viitorul se formează cu ajutorul unor forme ale verbului a vrea, care se așază înaintea imio verb la modul infinitiv:
| voi | învăța |
| vei | lucra |
| va | părea |
| vom | merge |
| veți | citi |
| vor | coborâ |
Viitorul poate apărea și sub forma inversată: învăța-voi, învăța-vei etc.
În limba vorbită, mai ales, viitorul poate fi exprimat prin forma ca:
Nu e așa c-o să merg și eu…?
… s-a zvonit că pe Domnu nostru are să-l mute într-o altă comună, peste Siret.
… acuș avem să dăm peste o fântână cu apă dulce…
(Ion Creangă, Povestea lui Harap-Alb)
… ba și-un topor îți fac, de-i zice „aman, puiule”…
Formele de viitor folosite mai ales în limba vorbită sunt de trei feluri:
| o să învăț o să înveți o să învețe o să învățăm o să învățați o să învețe | am să învăț ai să înveți are să învețe avem să învățăm aveți să învățați au să învețe | oi învăța ăi(-i), ei, îi, oi învăța o, a învăța om învăța ăți(-ți), eți, îți, oți învăța or învăța |
Formele de mai sus se folosesc regional.
Sursa: Ana Dumitrescu, Vasile Teodorescu – Modul indicativ –Manual Limba Română
A fost articolul de ajutor?
6 / 4
