Verbele la modul indicativ. Conjugarea verbelor la modul indicativ

Sending
User Review
0 (0 votes)
Verbele la modul indicativ. Conjugarea verbelor la modul indicativ 1

Verbele la modul indicativ exprimă o acțiune prezentată de vorbitor ca fiind reală.

Verbele la modul indicativ, timpul prezent

În textul:

În atelier elevii lucrează. Ei pun în aplicare ceea ce citesc și învață.

verbele din textul de mai sus sunt la timpul prezent.

A învățaA lucraA părea
învăț
înveți
învață
învățăm
învățați
învață
lucrez
lucrezi
lucrează
lucrăm
lucrați
lucrează
par
pari
pare
părem
păreți
par
A mergeA citiA coborâ
merg
mergi
merge
mergem
mergeți
merg
citesc
citești
citește
citim
citiți
citesc
cobor
cobori
coboară
coborâm
coborâți
coboară

Verbele a crea, a agrea, a recrea își schimbă forma asemenea verbului a lucra:

A creaA agreaA recrea
creez
creezi
creează
creăm
creați
creează
agreez
agreezi
agreează
agreăm
agreați
agreează
recreez
recreezi
recreează
recreăm
recreați
recreează
Verbele la modul indicativ , timpul trecut

În textele:

a) Și numai ce-o auzeai vara: Pu-pu-pup!
b) Băiatul sări din pat
c) Puii au clipit din ochi c-au înțeles
d) El ne lăsase vorbind când a plecat.

verbele auzeai, sări, clipit, au înțeles, a plecat, lăsase arată acțiunea petrecute înainte de momentul vorbirii, deci sunt la timpul trecut.

Verbele:
auzeai – arată o acțiune săvârșită în trecut dar neterminată;
sări, au clipit, au înțeles, a plecat – arată o acțiune săvârșită în trecut și terminată;
lăsase – arată o acțiune săvârșită în trecut și terminată înaintea altei acțiuni trecute.

Timpul trecut are patru forme:

– imperfect: auzeai
– perfect simplu: sări
– perfect compus: au clipit, au înțeles, a plecat
– mai mult ca perfect: lăsase

Imperfectul
(acțiune desfășurată în trecut, neterminată în momentul la care se referă vorbirea).

Conjugarea verbelor la timpul imperfect:

A învățaA lucraA părea
învățam
învățai
învață
învățăm
învățați
învățau
lucram
lucrai
lucra
lucram
lucrați
lucrau
păream
păreai
părea
păream
păreați
păreau
A mergeA citiA coborâ
mergeam
mergeai
mergea
mergeam
mergeați
mergeau
citeam
citeai
citea
citeam
citeați
citeau
coboram
coborai
cobora
coboram
coborâți
coborau

Perfectul simplu
(acțiunea săvârșită în trecut și terminată)

Conjugarea verbelor la timpul perfect simplu:

A învățaA lucraA părea
învățai
învățași
învăță
învățarăm
învățarăți
învățară
lucrai
lucrași
lucră
lucrarăm
lucrarăți
lucrară
părui
păruși
păru
părurăm
părurăți
părură
A mergeA citiA coborâ
mersei
merseși
merse
merserăm
merserăți
merseră
citii
citiși
citi
citirăm
citirăți
citiră
coborâi
coborâși
coborâ
coborârăm
coborârăți
coborâră

Perfectul compus
(acțiune săvârșită în trecut și terminată)

Perfectul compus se formează cu ajutorul unor forme ale verbului a avea, care se așează înaintea unui verb la modul participiu (formă verbală nepersonală terminată în -s sau în -t):

A învățaA lucraA părea
am învățat
ai învățat
a învățat
am învățat
ați învățat
au învățat
am lucrat
ai lucrat
a lucrat
am lucrat
ați lucrat
au lucrat
am părut
ai părut
a părut
am părut
ați părut
au părut
A mergeA citiA coborâ
am mers
ai mers
a mers
am mers
ați mers
au mers
am citit
ai citit
a citit
am citit
ați citit
au citit
am coborât
ai coborât
a coborât
am coborât
ați coborât
au coborât

Perfectul compus poate apărea și sub forma inversată: învățat-am, învățat-ai etc. Acestea sunt forme verbale inverse.

Ortografia verbelor la perfectul simplu și la perfectul compus

Verbele care se termină la infinitiv în -i (a privi, a citi, a descoperi etc.) se scriu la persoana întâi singular cu -ii (privii, citii, descoperii), iar la persoana a treia singular cu -i (privi, citi, descoperi).

Formele ai, ați care împreună cu un verb la participiu alcătuiesc perfectul compus (ai cântat, ați cântat, ai spus, ați spus) nu trebuie confundate cu a-i, a-ți urmate de un verb la infinitiv (a-i cânta, a-ți cânta, a-i spune, a-ți spune), acestea reprezentând două cuvinte ce se rostesc împreună: prepoziția a și pronumele personal -i sau -ți.

Mai mult ca perfectul
(acțiunea săvârșită în trecut, terminată înaintea altei acțiuni trecute)

A învățaA lucraA părea
învățasem
învățaseși
învățase
învățaserăm/învățasem
învățaserăți/învățaseți
învățaseră
lucrasem
lucraseși
lucrase
lucraserăm/lucrasem
lucraserăți/lucraseți
lucraseră
părusem
păruseși
păruse
păruserăm/părusem
păruserăți/păruseți
păruseră
A mergeA citiA coborâ
mersesem
merseseși
mersese
merseserăm/mersesem
merseserăți/merseseți
merseseră
citisem
citiseși
citise
citiserăm/citisem
citiserăți/citiseți
citiseră
cocobâsem
coborâseși
coborâse
coborâserăm/coborâsem
coborâserăți/coborâseți
coborâseră
Verbele la modul indicativ, timpul viitor (acțiunea se va desfășura după momentul vorbirii)

Viitorul se formează cu ajutorul unor forme ale verbului a vrea, care se așază înaintea imio verb la modul infinitiv:

voiînvăța
veilucra
vapărea
vommerge
vețiciti
vorcoborâ

Viitorul poate apărea și sub forma inversată: învăța-voi, învăța-vei etc.

În limba vorbită, mai ales, viitorul poate fi exprimat prin forma ca:

Nu e așa c-o să merg și eu…?
… s-a zvonit că pe Domnu nostru are să-l mute într-o altă comună, peste Siret.
… acuș avem să dăm peste o fântână cu apă dulce…
                                                                      (Ion Creangă, Povestea lui Harap-Alb)
… ba și-un topor îți fac, de-i zice „aman, puiule”…

Formele de viitor folosite mai ales în limba vorbită sunt de trei feluri:

o să învăț
o să înveți
o să învețe
o să învățăm
o să învățați
o să învețe
am să învăț
ai să înveți
are să învețe
avem să învățăm
aveți să învățați
au să învețe
oi învăța
ăi(-i), ei, îi, oi învăța
o, a învăța
om învăța
ăți(-ți), eți, îți, oți învăța
or învăța

Formele de mai sus se folosesc regional.


Sursa: Ana Dumitrescu, Vasile Teodorescu – Manual Limba Română

Lasă un comentariu