Rădăcina. Alcătuirea rădăcinii. Funcțiile rădăcinii

Rădăcina

Rădăcina este organul plantei care, de obicei, se dezvoltă în pământ. Poate avea forme diferite, determinate de condițiile de mediu și rolul pe care îl determină.

Unele plante au rădăcina în formă de țăruș (pivotantă). În acest caz, rădăcina principală este mult mai lungă decât ramificațiile ei numite rădăcini secundare.

Alte rădăcini au aspectul unor fire egale cu grosimea și lungime. Rădăcina principală nu se distinge de rădăcinile secundare (firoasă sau fasciculoasă). Acestea sunt caracteristice cerealelor.

La alte plante, din rădăcina principală se formează rădăcini laterale care ajung să aibă aceeași lungime și grosime. Aceste rădăcini lemnoase le întâlnim la arbori și arbuști.

Alcătuirea externă a vârfului rădăcinii
Alcătuirea externă a vârfului rădăcinii e-Pedia

Vârful rădăcinii este acoperit de un înveliș rezistent numit scufie. Deasupra acesteia pe o distanță de 2-3 mm se află zona netedă sau zona de creștere în lungime. Mai sus de această zonă, atât rădăcina principală cât și rădăcinile principale sunt înconjurate de niște firișoare subțiri numite peri sugători, formând zona perilor sugători.

Ei absorb din pământ apa cu sărurile minerale. Numărul lor este atât de mare încât însumându-i, suprafața lor poate ajunge la zeci sau chiar sute de metri. Deasupra acestei zone se află zona aspră, zona foștilor per sugători, care au căzut, pe măsură ce au îmbătrânit, cărora alții care s-au format, le-au luat locul. Viața acestor peri sugători este foarte scurtă (10-20 zile).

Alcătuirea internă a rădăcinii
Alcătuirea internă a rădăcinii e-Pedia

De la exterior spre interior o asemenea secțiune prezintă:

– un strat de celule, strâns lipite între ele, cu perișori sugători, numit epiderma.
– multe straturi formate din celule mari – scoarța;
– mănunchi de tubușoare ce apar în secțiune ca niște găurele. Unele tubușoare au pereții tari, lemnoși – vase lemnoase, altele au pereții subțiri – vase liberiene. Vasele lemnoase și liberiene sunt grupate în mănunchiuri distincte (fascicule), dispuse alternativ;
– mijlocul rădăcinii este ocupat de măduvă; la unele plante, aceasta poate lipsi.

Funcțiile rădăcinii

1. Rădăcina fixează planta în pământ. Rădăcinile adânc înfipte în pământ care au un număr mare de rădăcini secundare fixează atât de bine planta încât cu greu o putem scoate din pământ.

2. Rădăcina absoarbe apa cu sărurile minerale (seva brută). Apa cu sărurile minerale pătrunde în plantă prin perii sugători. Cu cât numărul perilor sugători va fi mai mare, cu atât suprafața de contact dintre plante și sol va fi mai mare.

3. Rădăcina conduce seva brută spre tulpină. Perii sugători absorb continuu seva brută, care trece prin scoarță și ajunge în vasele lemnoase ridicându-se spre tulpină. Apa nou absorbită împinge spre tulpină și frunze apa care se găsește deja în vase.

4. Unele rădăcini pot servi la depozitarea substanțelor hrănitoare.

Funcțiile rădăcinii e-Pedia

Pentru a putea rădăcina să-și îndeplinească funcțiile, planta trebuie să găsească în locul unde trăiește toate condițiile necesare: apă cu substanțe hrănitoare, aer, temperatură potrivită.

Absorbția apei de către plante depinde de cantitatea acesteia în sol. Lipsa apei din sol produce ofilirea (veștejirea) plantei.

Funcțiile rădăcinii 1 e-Pedia

Sursă: Botanică, manual clasa a V-a – Prof. Alexandru Dabija, Prof. Aglala Ionel

A fost articolul de ajutor?

0 / 0

Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: