Mătasea broaștei

Sending
User Review
0 (0 votes)
Mătasea broaștei

Pe suprafața apelor stătătoare, de primăvara până toamna târziu, se observă o pâslă deasă de fire verzi. Printre acestea este și mătasea broaștei. Firele ei sunt lungi, subțiri, verzi și neramificate. Ceea ce ne surprinde de la început este faptul că această plantă nu are nici rădăcini, nici tulpină, nici frunze. Un astfel de corp de plantă se numește tal. Cu ajutorul microscopului constatăm că un fir de mătasea broaștei este alcătuit din mai multe celule de același fel, puse cap la cap: deci, este o algă pluricelulară. În fiecare celulă se găsesc: citoplasma, nucleul și o panglică verde, răsucită în spirală, care conține clorofilă.

Hrănirea. Hrănirea este autotrofă deoarece mătasea broaștei își prepară singură hrana.

Înmulțirea. Vara, celulele cresc și se divid mereu, așa că firul se tot lungește și se tot rupe, crescând din nou.

Toamna, când condițiile de viață nu mai sunt prielnice, mătasea broaștei se înmulțește astfel: două fire se așează față în față și câte o celulă din fiecare fir formează o prelungire, care se îndreaptă una către alta, până când se întâlnesc. La locul de contact peretele despărțitor dispare și astfel se formează un canal, care unește celulele celor două fire. Prin acest canal, conținutul unei celule trece și se unește cu conținutul celeilalte celule, formând împreună o celulă-ou. Acestea se acopră cu o coajă groasă și, fiind grea, cade la fundul apei. Acolo stă toată iarna, iar primăvara, prin diviziune, se formează, un nou fir de mătase-broaștei.


Sursă: Ministerul Educației și Învățământului, Botanică, manual clasa a V-a – Prof. Alexandru Dabija, Prof. Aglala Ionel

Lasă un comentariu