Drojdia de bere

Sending
User Review
0 (0 votes)
Drojdia de bere 1

Drojdia de bere este o ciupercă unicelulară.

Hrănirea. Neavând clorofilă, drojdia de bere nu-și poate prepara singură hrana. Ea trăiește în lichidele dulci, ca mustul de orz încolțit (malț), întrebuințat la fabricarea berii. În acest must găsește o substanță dulce, glucoza, cu care se hrănește. Drojdia de bere produce substanțe numite fermenți, care descompun glucoza în alcool și dioxid de carbon. Dioxidul de carbon se ridică și produce ”fierberea”, de aceea, drojdia de bere este folosită la fabricarea berii.

Creșterea aluatului de pâine (dospirea) se datorează tot drojdiei de bere. Ea descompune substanțele dulci în făină (amidonul), rezultând dioxidul de carbon care face să crească aluatul.

Golurile din miezul pâinii se datoresc tocmai dioxidului de carbon produs.

O drojdie asemănătoare este drojdia vinului care transformă mustul de struguri în vin (vinificație).

Înmulțire. În condițiile prielnice, drojdia de bere se înmulțește prin înmugurire. O celulă formează o umflătură numită mugure. Mugurele crește văzând cu ochii, formând o nouă celulă care se desparte de celula-mamă sau rămâne pe ea, formând un lanț de celule de drojdie de bere, ca un șirag de mărgele.

Când ajunge într-un loc uscat, drojdia de bere prinde o peliculă groasă pe dinafară, iar nucleul se divide în două, apoi în patru. Fiecare nucleu se înconjoară cu citoplasmă și cu o membrană mai groasă, formându-se astfel patru spori. Ei sunt împrăștiați de vânt și dacă ajung în mustul de orz încolțit.


Sursă: Ministerul Educației și Învățământului, Botanică, manual clasa a V-a – Prof. Alexandru Dabija, Prof. Aglala Ionel

Lasă un comentariu