Fasolea

Fasolea e-Pedia
Fasolea

Fasolea este o plantă originală din America. Ea se cultivă pentru fructele și semințele ei gustoase și hrănitoare.

Alcătuirea plantei. În pământ are o rădăcină adânc înfiptă, ca un țăruș. Fasolea are numeroase rădăcini laterale, subțiri și mult ramificate. Pe ramurile tinere ale rădăcinei, din loc în loc, se observă niște umflături pline cu bacterii numite nodozități. Ca toate celelalte plante, fasolea nu poate absorbi azotul din aer, deși pentru hrănire are mare nevoie de el. Bacteriile pătrunse în rădăcina de fasole au însușiri de a absorbi azotul din aer și de a-l transforma în substanțe azotoase, care se strâng în nodozități. O parte din aceste substanțe sunt folosite de fasole. În schimb, bacteriile se hrănesc cu o parte din hrana (zaharuri) preparată în frunzele acesteia.

După recoltarea fasolei, în pământ rămân rădăcinile cu nodozități pline de substanțe azotoase, care îngrașă pământul, facându-l mai fertil. Nodozitățile se mai găsesc și pe rădăcinile altor plante înrudite cu fasolea, ca: mazărea, trifoiul, lucerna etc.

Fasolea are o tulpină care poate atinge înălțimea de 2-4 m. Fiind subțire și fragedă, ea nu se poate ridica ci se învărtește în jurul altei plante sau al unui arac. O astfel de tulpină se numește volubilă.

Frunzele fasolei au o codiță lungă; limbul este alcătuit din mai multe foliole. Asemenea frunze se numesc compuse. Cele două frunze de la baza tulpinii au limbul format dintr-o singură bucată: sunt frunze simple.

Florile albe, roșii, violete etc. au formă de fluture, gata de zbor. Ele au 5 sepale verzi, unite. Caliciul are 5 dințișori. Cele 5 petale nu sunt unite și au diferite forme: cea de sus este mai mare și se numește steag; cele două laterale se numesc aripi, iar cele două din partea de jos sunt sunt concrescute, formând carena, ca o bărcuță. În carenă stau culcate 10 stamine. Filamentele a nouă stamine sunt unite formând un jgheab, iar a zecea este liberă și acoperă jgheabul. Între stamine se află gineceul, alcătuit dintr-un ovar, un stil îndoit în sus, în formă de cot și un stigmat păros.

Polenizarea se face direct în floarea închisă. Anterele erapă înainte de a se deschide floarea și polenul cade pe stigmatul gineceului. Uneori polenizarea se face de către insecte.

Fructul. După fecundație ovarul crește și se transformă în fruct numit păstaie. Aceasta este alcătuită din două jumătăți, pe care se află semințele. Când păstăile se coc, ele crapă în lung și semințele cad.

Fasolea are seminte bogate în amidon și albuminoidă (legumina). Păstăile verzi se pot conserva în borcane și cutii de tablă, bine închise.

Plante înrudite cu fasolea

– Plante alimentare: mazărea, soia, lintea, alunele de pământ. Mazărea are o tulpină verde și fragedă care se agață de alte plante sau de araci, cu ajutorul unor firișoare provenite din frunze, numite cârcei.

– Plante furajere: trifoiul și lucerna.

– Plante sălbatice: măzărichea, salcâmul etc.

Toate aceste plante, având fructul o păstaie sau legumă, se numesc leguminoase și alcătuiesc o mare familie de plante.


Sursă: Ministerul Educației și Învățământului, Botanică, manual clasa a V-a – Prof. Alexandru Dabija, Prof. Aglala Ionel

A fost articolul de ajutor?

0 / 0

Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: