Relieful Africii și bogățiile minerale

Relieful Africii și bogățiile minerale
Relieful Africii

Aproape întregul continent reprezintă un imens podiș, adâncit în centru. Spre mările și oceanele înconjurătoare relieful Africii scade treptat, continuându-se pe țărm cu o îngustă câmpie litorală. Ca înălțime medie (700 m), relieful Africii ocupă al doilea loc printre celelalte continente, după Asia. În totalitatea lui, podișul African se prezintă ca un bloc uriaș format în timpuri îndepărtate și care a suferit puține schimbări de-a lungul multor milioane de ani. Numai în câteva locuri ploile și vânturile l-au tocit, iar în altele podișul s-a rupt în blocuri mai mici. Unele dintre aceste blocuri s-au ridicat, iar altele s-au scufundat dând naștere faliilor. Aceste falii formează un imens lanț tectonic, pe fundul cărora au luat ființă lacurile Tanganyika, Malawi ș.a. cu o adâncime foarte mare (peste 1000 m). Prin rupturile care s-au produs, au ieșit din interiorul pământului materii topite care au dat naștere unor vulcani din care cei mai înalți: Kenya și Kilimanjaro au în jur de 6000 m înălțime.

Înălțimea reliefului african nu este peste tot la fel. Părțile estice și sudice sunt mai înalte în comparație cu cele vestice și nordice, astfel că relieful Africii poate fi împărțit în două: Africa înaltă și Africa joasă. Pe mari regiuni relieful se înfățișează astfel:

Partea estică a Africii are cel mai înalt relief. Pe teritoriul Africii de Est, între Podișul Etiopiei de nord și fluviul Zambiei la sud, se desfășoară un ansamblu de munți și podișuri.

Africa de Sud reprezintă o mare depresiune mărginită de un relief înalt. Relieful Africii de Sud este alcătuit din Depresiunea Kalahari și din podișurile și munții care o înconjoară. Podișurile se află în partea vestică a Depresiunii Kalahari, iar munții în partea sudică și estică.

Relieful Africii de Vest este format în cea mai mare parte din podișuri joase, care coboară în trepte spre Golful Guineei. În interiorul acestor podișuri se află mari depresiuni (Zair, Niger și Ciad). Pe țărmul Oceanului Atlantic se desfășoară o câmpie litorală îngustă.

Munții Africii se împart, după origine, în munți de întreținere, munți vulcanici și munți de prăbușire.

Munții de încrețire se găsesc în partea de nord-vest și sud a Africii. Cei din nord-vest se numesc Munții Atlas și sunt o prelungire a sistemului muntos Alpino-Carpato-Himalayan (care străbate Europa și Asia de la vest la est). Munții din sud se numesc Munții Cap.

Munții vulcanici s-au format prin îngrămădiri de lavă apărute la suprafață în urma erupțiilor repetate. Ei apar ca masive singuratice sub formă de conuri terminate cu cratere, sau cu pante foarte abrupte. Cei mai mulți vulcani s-au stins de multă vreme. Ei se întâlnesc mai ales de-a lungul marilor șanțuri tectonice, cei mai importanți fiind Kenya și Kilimanjaro. Alți munți vulcanici se mai întâlnesc în partea centrală a Podișului Sahara, cum sunt Tassili și Tibesti; pe țărmul Golfului Guineei Munții Camerun, iar pe teritoriul Etiopiei, Ras Dașan.

Munții de prăbușire nu sunt altceva decât marginile podișurilor înalte, care au fost rupte datorită mișcărilor scoarței.

Asemenea munți se întâlnesc la marginea podișului înalt al Africii de Sud, fiind cunoscuți sub numele de Munții Scorpiei.

Câmpiile ocupă cea mai mică suprafață din relieful Africii. Ele se găsesc de-a lungul țărmurilor; cele mai întinse sunt: Câmpia Senegalului și a Guineei, pe țărmul Oceanului Atlantic și Câmpia Mozambicului și a Somaliei, pe țărmul Oceanului Indian.

Bogațiile minerale. Africa este un continent foarte bogat în resurse naturale. În subsolul Africii se găsesc numeroase bogății minerale ca: aur, diamante, cupru, bauxită, uraniu, mangan, petrol, gaze naturale, crom, fier, cărbuni, platină, cobalt și altele.

Foarte mari sunt rezervele de petrol și de gaze naturale. Bogățiile minerale sunt răspândite în strânsă legătură cu formele de relief, cu originea și vârsta acestora. Aceste bogății au constituit o permanentă atracție pentru țările colonialiste, care, timp de mai multe secole, au explorat fără milă popoarele africane. În zilele noastre, popoarele africane, eliberate de sub jugul colonial, au trecut l valorificarea bogățiilor pentru dezvoltarea economică a statelor lor și pentru ridicarea nivelului de trai.

Relieful, sub aspectul utilizării pentru practicarea agriculturii, poate fi folosit în proporție de 4/5, deci în cea mai mare parte; clima însă este pe mari întinderi secetoasă.

Dacă industria extractivă joacă un rol de prim ordin în majoritatea țărilor africane, industria prelucrătoare este circumscrisă la un număr mai restrâns de țări. Pe primul loc se situează Egiptul, urmat la distanță de un grup de trei țări – Maroc, Nigeria și Algeria. Industria chimică, petrochimică, textilă și alimentară se numără printre cele mai dezvoltate. În ultimii ani au luat amploare și alte ramuri cum sunt siderurgia și construcțiile de mașini.


Sursă: Editura Didactică și Pedagogică București, Geografie, manual clasa a VI-a – Prof. Bărgăuanu Petru, Prof. Sucitu Ion, Prof. Stoica Valentina

A fost articolul de ajutor?

0 / 0

Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: