Vegetația din Africa. Animalele din Africa

Sending
User Review
0 (0 votes)
Vegetația din Africa
Vegetația din Africa

În funcție de zonele de climă, vegetația din Africa prezintă mari contraste. Pe de o parte, întinse regiuni din Africa sunt acoperite cu păduri înalte și dese cunoscute sub denumirea de păduri ecuatoriale, pe de altă parte, uriașe suprafețe sunt aproape total lipsite de vegetație, formând cele mai mari deșerturi de pe Glob.

1. Pădurile ecuatoriale se dezvoltă pe țărmul Golfului Guineei și în bazinul fluviului Zair, adică în locurile cele mai umede ale Africii. Pădurile sunt dese, întunecoase și de nepătruns din cauza lianelor care se încolăcesc pe copaci. Razele soarelui străbat rareori prin frunzișul des; aerul este încins și umed. Pădurea ecuatorială ocupă 1/10 din teritoriul Africii, fiind formată din arbori veșnic verzi. Speciile sunt foarte diferite, începând cu arbori cu înălțimi mici, până la arbori foarte înalți (uneori peste 60 m), astfel încât pădurea se prezintă etajată. Primul etaj este format din ierburi înalte, ferigi, palmieri pitici, arbuști și liane, iar al doilea etaj din arbori cu înălțimi de 30-40 m. Din loc în loc apar copaci înalți de 50-60 m, formând ultimul etaj.

Printre arborii acestei păduri se găsesc multe specii valoroase: arborele de cauciuc, cocotierul, bananul, arborele de pâine, palmierul de ulei, abanosul, santalul, acajuul ș.a.

Lumea animală din zona pădurilor ecuatoriale este, de asemenea, foarte bogată. Dintre animalele de pradă se întâlnesc în desișurile acestor păduri leoparzi, iar către marginea pădurii șacali vărgați și lei. Dintre erbivore trăiesc: antilopa de pădure și mistrețul de păr lung, iar pe copaci viețuiesc numeroase specii de maimuțe, printre care: gorila, cimpanzeul și pavianul. În frunzișul pădurii trăiesc numeroase specii de păsări cu penaj viu colorat, cum sunt papagalii. Mare este și numărul insectelor: fluturi viu colorați, termite, musca țețe. De asemenea, se află păianjeni, șerpi uriași cum este pitonul, iar în ape numeroși crocodili și hipopotami. Acolo unde pădurea este mai rară, în afară de lei trăiesc elefanți africani și rinoceri.

2. Vegetația din Africa din zona savanelor este specifică climei subecuatorială. Aici se află împărăția ierburilor înalte până la 5 m.

Trecerea de la pădurea ecuatorială la savane se face printr-o zonă în care vegetația de pădure se împletește cu cea de ierburi, până când pădurea cedează aproape definitiv locul în favoarea ierburilor. Savanele sunt presărate din loc în loc cu arbori adaptați secetei din anotimpul uscat, printre care baobabul (arbore cu trunchiul ca un butoi), iar în unele locuri palmierii.

Baobabul, unul dintre copacii cei mai groși de pe Pământ, are uneori 20 m circumferință, dar este numai de 15-20 m înălțime. Trunchiul său se ramifică în numeroase crengi groase, care formează o coroană mare. Baobabul dă fructe bune de mâncat care plac maimuțelor; de aceea i se mai spune și „arborele de pâine al maimuțelor”.

De-a lungul râurilor cresc fâșii de pădure care-și întind coroanele peste albia apelor, formând un fel de tunel de verdeață, lung de sute de kilometri. Acestea poartă numele de „păduri-galerii”.

Lumea animală a savanelor este variată. Bogăția ierburilor constituie o hrană abundentă pentru animalele erbivore: antilope, zebre, girafe, gazele, rinoceri, elefanți și bivoli sălbatici. Tot aici, în preajma erbivorelor, trăiesc animale carnivore: lei, leoparzi, hiene și șacali. În ape se întâlnesc crocodili și hipopotami; ca și în zona pădurilor ecuatoriale, aici sunt numeroase vietăți (termite, scorpioni, păianjeni, musca țețe). Peste tot în savane se întâlnesc numeroși țânțari, care răspândesc malaria. Multe animale din savane au fost vânate, astfel că numărul unora dintre ele (elefantul, rinocerul) s-a redus simțitor.

Animalele din Africa
Animalele din Africa. Răspândirea acestora în funcție de zone

3. Zona deșerturilor sau a pustiurilor corespunde zonei de climă uscată.

Aici vegetația este foarte uscată. În marginea pustiurilor se întâlnesc mărăcinișuri, ierburi mărunte, care cresc obișnuit sub forma unor smocuri.

Se întâlnesc, de asemenea, plante cu frunze groase, rezistente la secetă. Din loc în loc, acolo unde câte un izvor aduce apa la suprafață, apar insule de verdeață numite oaze. În aceste oaze cresc palmierii (în special curmalii) și smochinii.

În deșerturi fauna este săracă. În Sahara trăiesc scorpioni, șopârle și șerpi care se pot lipsi multă vreme de hrană și apă (chiar și câteva luni).

4. Vegetația mediteraneană. Vegetația arborescentă reapare în cuprinsul celor două zone mediteranene. Această zonă corespunde climei subtropicale (mediteranene).

Vegetația mediteraneană e formată din desișurile de mărăcinișuri, tufișuri de arbuști cu spini și unele specii de arbori, ca stejarul de plută. Dintre arbuști, cei mai des întâlniți sunt mirtul și leandrul.

Regiunile cu relief de podiș sunt acoperite cu ierburi sărăcăcioase și ierburi alfa. Ținuturile muntoase sunt acoperite cu păduri și pășuni.

Dintre plantele cultivate, cele care au condiții bune de dezvoltare sunt: vița de vie, citricele (lămâi, mandarini, portocali), și cereale (grâu, orz, porumb).

Animalele sunt reprezentate prin maimuțe, șacali, hiene și mufloni.


Sursă: Editura Didactică și Pedagogică București, Geografie, manual clasa a VI-a – Prof. Bărgăuanu Petru, Prof. Sucitu Ion, Prof. Stoica Valentina

Lasă un comentariu