Algeria

Algeria

1. Așezare și întindere. Republica Algeriană Democratică și Populară se întinde pe o suprafață totală de 2.381.741 km², fiind cel mai mare stat al Regiunii Africii de Nord din care ocupă mai mult de o treime.

2. Relieful. Partea nordică situată în cuprinsul Subregiunii Atlas este brăzdată de la vest la est de Munții Atlasul Tellian și Atlasul Saharian.

Între cele două lanțuri muntoase se desfășoară Podișul Soturilor (Kabiliei). Pe țărmul Mării Mediterane se întinde o îngustă câmpie litorală. Spre sud de Atlasul Saharian până la Munții Ahaggar (din partea sudică a țării), se întinde o vastă regiune de hamade și erguri. Partea sudică este străjuită de Munții Ahaggar, de origine vulcanică, ajungând la înălțimi de 3005 m.

3. Bogății minerale. Algeria este una din țările Africii care produce mari cantități de petrol și gaze naturale. Petrolul se extrage din centrele Hassi Messaoud și Edjeleh, iar gazele naturale de la Hassi R’mel. Rezervele de petrol ale Algeriei sunt însă limitate în comparație cu ale altor state africane ca de pildă Libia și Nigeria. În subsolul Algeriei se găsesc, de asemenea, importante zăcăminte de minereu de fier, mangan, uraniu, cupru și sare.

4. Clima. Partea nordică a Algeriei are o climă mediteraneană; partea de sud (Subregiunea Sahara) are o climă tropicală uscată, unde ani de-a rândul nu cade nici o picătură de ploaie.

Apele. În partea nordică, de pe rama muntoasă coboară spre Marea Mediterană râuri scurte, bogate în ape, mai ales în anotimpurile de iarnă, când cad multe ploi. Partea sahariană este o regiune complet lipsită de ape curgătoare.

Cercetările efectuate au dus la descoperirea unor mari bazine de ape subterane, în Sahara, care vor putea fi folosite pentru irigații.

5. Vegetația. În funcție de climă și relief, vegetația este general săracă. Partea Algeriei care este situată în Subregiunea Atlas are o vegetație mediteraneană formată din palmierul pitic, laurul, platanul, măslinul, pinul negru, smochinul, stejarul de plută etc. Regiunea muntoasă, până la 1200 m înălțime, este acoperită cu păduri de stejar și conifere. Pe podișul situat între culmile muntoase crește iarba alfa. Partea sahariană este o regiune deșertică. Vegetația se întâlnește doar în oaze și în jurul fântânilor arteziene.

6. Populația (circa 38.000.000 locuitori), formată îndeosebi din arabi și berberi, este foarte inegal răspândită pe teritoriul țării. Marea majoritate locuiește în regiunile de nord și pe litoral, unde este concentrată aproape întreaga viață economică.

7. Orașele. Capitala țării este orașul El Djezair (Alger – circa 3,5 milioane de locuitori), situat pe coasta Mării Mediterane. Alte orașe importante sunt Ouahran (Oran), port la Marea Mediterană și Annaba (Bone).

8. Economia. Agricultura este o ramură de bază a economiei. Aceasta se practică pe un teritoriu restrâns, care prezintă doar a șasea parte din suprafața țării. Restul teritoriului este neprielnic din cauza climei uscate. Principalele regiuni agricole se află în apropierea coastei Mării Mediterane. Se cultivă cereale, viță de vie, citrice, smochine și tutunul. În oaze se cultivă curmalul. Dintre animale se cresc oi, capre, măgari și cai în partea nordică și cămile în partea sahariană.

După dobândirea independenței au avut loc mari transformări în agricultură: s-a format sectorul socialist al agriculturii alcătuit din pământurile părăsite de colonialiști, la care se adaugă peste 6000 de cooperative sau asociații de întrajutorare. De asemenea, au fost împroprietăriți un mare număr de țărani lipsiți de pământ. S-au luat măsuri pentru extinderea irigațiilor.

Industria. Algeria este a patra țară producătoare de petrol din Africa, după Nigeria, Libia și Egipt.

Petrolul se transportă din regiunile de extracție spre litoral prin conducte, de unde o mare parte se exportă. Un loc de seamă îl ocupă, de asemenea, extracția gazelor naturale. În anul 1981 a fost inaugurată prima conductă de gaze pe sub Marea Mediterană, între Algeria și Italia. Alte ramuri industriale sunt: industria alimentară, orientată spre producerea uleiurilor vegetale, a conservelor de fructe, a vinurilor, apoi industria textilă, a construcțiilor de mașini, chimică și a materialelor de construcție. Un loc important îl ocupă producția meșteșugărească.

Transporturile și comerțul. Rețeaua de transporturi este alcătuită din căi ferate și șosele. Căile ferate sunt concentrate în partea de nord a Algeriei. Șoselele asigură legăturile cu toate zonele țării, ele fiind în mare parte modernizate și bine întreținute. Legăturile externe se realizează pe cale maritimă și aeriană. Algeria exportă mari cantități de petrol, apoi fosfați, minereu de fier și produse alimentare: vin, ulei, măsline, citrice. Importă: mașini, utilaje ș.a.


Sursă: Editura Didactică și Pedagogică București, Geografie, manual clasa a VI-a – Prof. Bărgăuanu Petru, Prof. Sucitu Ion, Prof. Stoica Valentina

A fost articolul de ajutor?

0 / 0

Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: