Modul infinitiv. Exemple

Modul infinitiv
Modul infinitiv

Modul infinitiv este un mod nepersonal (nepredicativ) la care verbul exprimă numele acțiunii sau al stării.


Exemple de verbe la modul infinitiv:
A învăța este o datorie.
Grija voastră este de a păstra ordinea.

Cuvintele a învăța, a păstra sunt verbe. Ele exprimă numele acțiunilor, deci sunt la modul infinitiv.


Infinitivul este forma de bază a verbului pe care o găsim înscrisă în dicționare: citi, cânta, face, lucra, tăcea etc.

În limba română există două forme pentru modul infinitiv:

1. o formă de infinitiv scurt, precedată, de obicei, de prepoziția a, considerată semn caracteristic al infinitivului: a cânta, a citi etc.

Ea apare în vorbire în două situații:

a) fără prepoziția a:
– în structura:
viitorului: voi alerga, voi cere
imperativului (cu aspect negativ): nu alerga, nu cere
condiționalului optativ prezent: alerga, aș cere
– după unele verbe: poate învăța, știe lucra

b) cu prepoziția a:
– la începutul unei propoziții: A citi este pasiunea mea.
– după unele verbe: Nu meritați a muri de sabie, ci de ștreang.
– după substantive:… acești viteji au avut norocirea a câștiga făgăduința marelui Sobieski.
– după unele prepoziții ca de, fără, pentru, spre:
Gândul de a termina cartea până mâine nu-mi dă pace.

2. o formă de infinitiv lung, formată din infinitivul scurt + sufixul -re: cântare, lucrare. Ea era frecventă în limba română veche; cu timpul, s-a transformat în substantiv: alergare, cerere, coborâre, vorbire etc. Această formă se folosește și în structurile inversate ale modului condițional optativ:
cântare
dormireai

Observație:

Uneori, între prepoziția a sau adverbul de negație nu și forma verbală a infinitivului se intercalează adverbul mai și formele neaccentuate de acuzativ și de dativ ale pronumelui personal:
– scrise repetat: pentru a nu le mai vorbi;
– legate prin cratimă: pentru a-l mai vedea; pentru a nu mi-l mai vedea.

Infinitivul (scurt) are două aspecte:
– un aspect afirmativ: a alerga, a cere;
– un aspect negativ (format cu ajutorul adverbului de negație nu): a nu alerga, a nu cere.

Funcțiile sintactice ale infinitivului

1. Subiect:
Li s-a recomandat a recapitula.
Ce li s-a recomandat? – a recapitula

2. Nume predicativ:
Datoria noastră este de a învăța.
Care este datoria noastră? – de a învăța

3. Atribut:
În ziua aceea avea plăcerea de a se plimba.
Care plăcere? – de a se plimba

4. Complement:
a. Voi ați dorit a-l chema.
Ce ați dorit? – a chema

b. A venit fără a se teme.
Cum a venit? – fără a se teme

Ortografie:

1. Unele verbe de scriu la infinitiv:
a crea, nu: a creia
a fi, nu: a fii
a lua, nu: a loa
a ploua, nu: a ploa
a scrie, nu: a scri
a vâjâi; nu: a vâjii

2. Nu trebuie confundate în scriere prepoziția a (semn al infinitivului) + pronumele personal cu formele verbului auxiliar a avea (din alcătuirea perfectului compus și a modului condițional optativ prezent) sau cu ale articolului posesiv (genitival):

Verbul la infinitivVerbul la auxiliarArticolul posesiv
înainte de a-l cunoașteal prietenului
înainte de a-i cunoașteai cunoscut (perf. c.)
ai cunoaște (cond. opt.)
ai colegului
înainte de a-ți spuneați spus (perf. c.)
ați spune (cond. opt.)

Sursa: Limba Română, Editura didactică și pedagogică București, 1984 – Modul infinitiv – Mihaela Butoi, Gh. Constantinescu-Dobridor

Was this helpful?

0 / 0

Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: