Raporturile (relațiile) sintactice în propoziție și în frază

Raporturile (relațiile) sintactice în propoziție și în frază

Raporturile (relațiile) sintactice în propoziție și în frază

 
A. Raporturile (relațiile) sintactice în propoziție

1. Între două sau mai multe părți de propoziție de același fel se stabilește un raport (relație) sintactic(ă) de coordonare.

Mijloacele de exprimare a raportului:

  • alăturare (marcată în scris de obicei prin virgulă) a două sau a mai multor:
    subiecte ale aceluiași predicat: Casa, livada, câmpiile și cerul așteaptă sosirea primăverii.
    – nume predicative ale aceluiași verb copulativ: Și erau frumoși, cuminți și ascultători.
    – atribute ale aceluiași substantiv determinat: Ochii erau plini de o lumină înfricoșătoare, ciudată.
    – complemente ale aceluiași verb: Poate o fi salutat prin somn cerul, pământul, apa și plopii.
  • conjuncțiile (și, dar, iar, însă, ci, sau, ori, fie, deci) între două sau mai multe:
    – subiecte: Mutul și pistruiatul se bălăceau în râu.
    – nume predicative: Patria noastră este mare și frumoasă.
    – atribute: Copilul avea mișcări încete, dar sigure.
    – complemente: În văi și pe dealuri plutea ceață lăptoasă.

2. Între o parte de propoziție secundară și cuvântul determinat se stabilește un raport (relație) sintactic(ă) de subordonare.

Mijloace de exprimare a raportului:

  • alăturare unui:
    atribut de substantivul determinat: Fata se duse lângă plopul retezat.
    complement de verbul determinat: Ați găsit un arici?
  • prepozițiile sau grupurile de cuvinte cu valoare și rol de prepoziție:
    – între atribut și substantivul determinat: Băiatul aruncă peste soldat o mână de lucernă
    – între complement și verbul determinat: Se uită la ceilalți.
B. Raporturile (relațiile) sintactice în frază

1. Între două sau mai multe propoziții de același fel se stabilește un raport (relație) sintactic(ă) de coordonare.

Mijloace de exprimare a raportului:

  • alăturarea (marcată în scris de obicei prin virgulă) a două sa a mai multor:
    – propoziții principale: Copiii acopereau soldatul/, mormântul creștea/, vinețiul cerului se subția/, se schimba în negru/.
    – propoziții secundare (subordonate): Ei însă se prefăcuseră/ că nu știu/, că sunt tot cu boii/.
  • Conjuncțiile și, dar, iar, însă, ci, sau, ori, fie, deci între:
    – propozițiile principale: Strigară de câteva ori/, dar nu se auzi nici un muget/.
    – propozițiile subordonate: Vine/ când i-i foame/ și/ când s-adună găinile la culcare/.
                                                                            (Mihail Sadoveanu, Hultanul)

2. Între o propoziție secundară (subordonată) și propoziția determinată (regentă) se stabilește un raport (relație) sintactic(ă) de subordonare.

Mijloace de exprimare a raportului:

  • alăturarea unei propoziții subordonate de propoziția regentă (marcată în scris prin virgulă): Bine faci/ bine găsești. = Dacă faci bine/, bine găsești/.
  • cuvintele de legătură sau grupurile de cuvinte cu acest rol:
    – conjuncțiile: că, să, ca să, de, dacă, deși, precum, deoarece, fiindcă, întrucât, încât etc. într-o subordonată și regenta ei: Fă-i semn/ se coboare de pe zid/.
    – grupurile de cuvinte cu rol de conjuncții: cum că, acolo unde, atunci când, până ce, înainte să, în timp ce, pe rând, imediat ce, așa cum, ca și cum, fără să, din cauză că, în caz că, chiar dacă, măcar că, în loc să etc.: Se jucaseră/ fără să se prefacă.
    – pronume: care, cine, ce, câți, câte, oricare, oricine, orice, oricâți, oricâte: Uitară într-o clipă de curajul/ care îi bătu victorios cu palma pe spate.
    – adverbe: unde, încotro, când, cum, cât, oriunde, oriîncotro, oricând, oricum, oricât etc.: Fetița le întrebă din ochi/ unde sunt ceilalți/.

Sursa: Limba Română, Editura didactică și pedagogică București, 1984 – Raporturile (relațiile) sintactice în propoziție și în frază – Mihaela Butoi, Gh. Constantinescu-Dobridor

A fost articolul de ajutor?

0 / 0

Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: