Pronumele posesiv și adjectivul pronominal posesiv

Pronumele posesiv și adjectivul pronominal posesiv

Pronumele posesiv și adjectivul pronominal posesiv

Pronumele posesiv înlocuiește substantivul care denumește posesorul și obiectul posedat.

Adjectivul posesiv ține locul obiectului denumit de substantiv și indică persoana posesorului.


Exemplu:

Viitor de aur țara noastră are
Și prevăd prin secoli a ei înălțare.
                                              (După Dimitrie Bolintineanu – Mircea Mare și solii)

– Dă pace băiatului, moșule, zise un humuleștean de-ai noștri
                              (După Ion Creangă – Amintiri din copilărie)

Voi sunteți șapte frați, în Vrancea sunt șapte munți, ai voștri să fie de veci, și neam de neamul vostru să-i stăpânească-n pace.
           (Alexandru Vlahuță – În Vrancea)

Explicații:

Cuvântul noastră din primul vers însoțește substantivul țara pe care îl determină. Este deci un adjectiv. Spre deosebire de adjectivele propriu-zise, care arată o însușire a obiectului denumit de substantivul determinat, adjectivul noastră ține locul posesorului obiectului denumit de substantivul țara, deci este un adjectiv posesiv.

Adjectiv posesiv este și cuvântul vostru care însoțesc substantivul neamul, pe care îl determină, arătând totodată cui aparține obiectul denumit de acest substantiv.

Spre deosebire de acestea, cuvintele ai noștri și ai voștri țin nu numai locul substantivului care denumește posesorul, ci și pe al celui care denumește obiectul posedat, de aceea ele se numesc pronume posesive.


Pronumele posesive au întotdeauna înaintea lor unul din articolele posesive: al, a, ai, ale. Ele au forme diferite pentru cele trei persoane, afară de plural, după genul obiectelor posedate și după numărul posesorilor:

Pronumele posesiv e-Pedia

Pronumele posesive nu are forme pentru persoana a III-a când sunt mai mulți posesori. În locul acestuia se folosesc formele de genitiv plural ale pronumelui personal: al (a, ai, ale) lor.
Ai lor erau de față la venirea mea.

Pronumele lor (ai lor) nu este posesiv, ci personal, așa cum sunt și formele de genitiv singular lui (al, a, ai, ale lui sau ei). Lui, ei și lor sunt pronume chiar când stau pe lângă un substantiv, pentru că nu se acordă cu el.
Tatăl ei este muncitor, al lui este profesor.

Pronumele posesiv are întotdeauna genul și numărul substantivului care denumește obiectul posedat.

Tatăl lui este medic, al meu este țăran cooperator.

Adjectivele posesive nu sunt, în general, însoțite de articolul posesiv. Pot fi însă însoțite de articolul posesiv dacă se află înaintea substantivului determinat.

Chiar domnitorul nostru ș-al vostru împărat.
                                      (Vasile Alecsandri – Sergentul)

Ele au genul numărul și cazul substantivul determinat.
Casa mea este nouă. Casele noastre sunt noi.
Acoperișul casei mele (caselor mele) este de țiglă.

Pronumele și adjectivele posesive (ai) noștri, (ai) voștri fiind forme de plural, nearticulate cu articolul hotărât, se scriu cu un singur i.

Când adjectivele posesive însoțesc substantive nearticulate, care arată nume de rudenie, se leagă de acestea prin liniuță de unire: frate-meu, soră-mea.


Sursa: Ion Popescu – Limba Română, Editura didactică și pedagogică București 1988 – Pronumele posesiv și adjectivul pronominal posesiv

A fost articolul de ajutor?

0 / 0

Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: