Locuțiunile verbale. Exemple

Locuțiunile verbale

Locuțiunile verbale sunt grupuri de cuvinte alcătuite dintr-un verb și un substantiv sau un adverb, care împreună au un sens unitar, echivalent cu al unui verb.

Locuțiunile verbale se comportă ca niște verbe, având din punct de vedere morfologic, aceleași categorii gramaticale ca verbele, iar sintactic îndeplinesc aceleași funcții ca verbele corespunzătoare.

Trebuie reținut că, într-o locuțiune verbală, verbul precizează modul, timpul, numărul și persoana, iar substantivul sau adverbul dă, de obicei, sensul.

De exemplu: a da năvală = a năvăli, a sta de veghe = a veghea etc. Dar într-o locuțiune ca a o lua la sănătoasa, spre exemplu, sensul grupului nu conține nici înțelesul de „a lua”, nici acela de „sănătos”, a o lua la sănătoasa înseamnă a fugi.

Observăm și faptul că în anumite locuțiuni sunt și cuvintele care, desprinse de grup, n-au sens precis. De exemplu, sensul cuvântului vileag, din locuțiunea a da în vileag = a dezvălui, nu este bine precizat.


Exemplu:

a) Povestirea copilului îmi adusese aminte de toate cele de demult…
                                               (Mihail Sadoveanu – Un om năcăjit)

b) Și după ce ne culcam cu toții, noi, băieții, ca băieții, ne luam la hârjoană
                                              (Ion Creangă – Amintiri din copilărie)

Explicații:

Grupurile de cuvinte adusese aminte și (ne) luam la hârjoană care sunt alcătuite din câte un verb (adusese, luam) și un adverb (aminte) sau un substantiv cu prepoziție (la hârjoană) pot fi înlocuite cu verbele corespunzătoare adverbului și substantivului (din aceeași familie de cuvinte cu ele: amintise, (ne) hârjoneam, la modul, timpul, numărul și persoana verbelor adusese, luam, fără ca sensul propozițiilor respective să se schimbe. Deci, aceste grupuri de cuvinte sunt locuțiuni verbale.


Sursa: Ion Popescu – Limba Română, Editura didactică și pedagogică București 1988 – Locuțiunile verbale

A fost articolul de ajutor?

0 / 0

Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: