Locuțiuni prepoziționale. Exemple

Locuțiuni prepoziționale
Locuțiuni prepoziționale

Locuțiuni prepoziționale sunt grupuri de două sau mai multe cuvinte, cu sens unitar, care sunt echivalente cu o prepoziție.

Locuțiunile prepoziționale pot fi alcătuite dintr-una sau mai multe prepoziții (în, de, cu, din, pe etc.) și:

a) un substantiv articulat precedat de o prepoziție (din pricina, în locul, în urma, din cauza, în fața) sau nearticulate, urmat de o prepoziție (față de) ori precedat și urmat de o prepoziție (în loc de, cu privire la);

b) un adverb precedat de o prepoziție (pe dinainte, pe dinăuntru, în afara) sau urmat de o prepoziție (afară de, înainte de).

Anumite locuțiuni prepoziționale au aceeași formă ca locuțiunile adverbiale respective: de-a lungul, de-a latul etc.

Am cercetat locul de-a lungul și de-a latul (loc. adv.).
Am mers de-a lungul străzii (loc. prep.).

Altele se deosebesc de locuțiunile adverbiale prin prezența unei prepoziții la sfârșit sa a articolului enclitic -a sau -l: în afară (loc. adv.) – în afară de sau în afară (loc. prep.); în jur (loc. adv.) – în jurul (loc. prep.).

Nu vă plecați în afară! (loc. adv.)
În afară de Sandu, n-a mai venit nimeni (loc. prep.).
S-au programat toate activitățile în afara clasei (loc. prep.)
Am privit cu atenție în jur (loc. adv.).
În jurul curții am sădit pomi fructiferi (loc. prep.)

Trebuie reținut că într-o locuțiune prepozițională este obligatoriu să existe o prepoziție.

Ca și prepozițiile, locuțiunile prepoziționale nu îndeplinesc nici o funcție sintactică. Ele leagă atributele sau complementele de cuvintele pe care le determină și pot preceda substantive sau pronume în cazul acuzativ sau în genitiv.

Alături de casa noastră este un parc (casa – acuzativ singular).
În mijlocul curții noastre este o fântână (curții – genitiv singular).

Exemple de locuțiuni prepoziționale:

Afară plouă. Eu am rămas pe afară. În afară de mine, nu mai era nimeni. Din pricina ploii am rămas acasă. Pricina era serioasă. Eu stau în loc, nu plec nicăieri. Dacă eram în locul lui, nu veneam. Acolo, locul era primejdios.

Explicații:

Afară și înainte sunt adverbe, deoarece determină verbele plouă și merg.

Pe afară este un adverb precedat de prepoziția pe, iar în loc și în urmă sunt locuțiuni adverbiale, deoarece determină verbele am rămas, stau și (nu) privește.

Pricina, locul, urma sunt substantive articulate.

Grupurile de cuvinte în afară de, din pricina, în locul, în urma, înainte de, deși conțin unele adverbe sau unele substantive, nu sunt nici substantive, nici adverbe, deoarece nici nu denumesc anumite obiecte, nici nu determină verbe, adjective sau adverbe. În schimb, ele precedă substantivele ploii, fratelui, pronumele mine, lui sau verbul la infinitiv a ajunge întocmai ca niște prepoziții.


Sursa: Ion Popescu – Limba Română, Editura didactică și pedagogică București 1988 – Locuțiuni prepoziționale

A fost articolul de ajutor?

0 / 0

Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: