Propoziția subiectivă. Exemple

Propoziția subiectivă

Propoziția subiectivă este propoziția subordonată care îndeplinește în frază funcția de subiect al propoziţiei regente. Răspunde la întrebările: cine? ce? care?

Propoziția subiectivă prezintă următoarele caracteristici: este propoziție subordonată în frază și îndeplinește funcția de subiect al propoziției regente.


Exemplu:

Cine se scoală de dimineață¹/ departe ajunge²/;
Cine este leneș¹/ mai mult aleargă²/;
Cine se scumpește¹/ mai mult păgubește²/.

Propozițiile notate cu 2 sunt principale, iar cele notate cu 1 sunt secundare, subordonate acestora.

Propozițiile subordonate 1 sunt subiectele regentelor lor 2.


Propozițiile subiective pot fi introduse prin:

a) pronume relativ-interogativ cine, care, ce (ca în exemplele de mai înainte)

b) adverbele relative unde, când, cum:
Pare de necrezut cum a trecut timpul.

c) conjuncțiile că, să, ca… să, dacă (de):
Este adevărat acolo nu l-am căutat.
Este bine l ajuți și pe el (dacă îl ajuți și pe el)

Topica: Propoziția subiectivă care servește ca subiect unui predicat exprimat prin verb personal se introduce prin pronume relativ și precedă, de obicei, propoziția regentă. 

Când predicatul regentei (verbal sau nominal) este exprimat prin verbe și expresii verbale impersonale prin conținut și unipersonale prin formă: trebuie, se cuvine, se crede, se pare, se spune; este bine, este rău etc., prin formele impersonale ale unor verbe personale: pare, doare, rămâne etc. sau prin adverbe predicative: desigur, firește, probabil etc., propozițiile subiective sunt introduse prin conjuncțiile enumerate mai sus. În cazul propozițiilor subiective se găsesc, în general, după regentă:

Trebuie să merg la lucru.
Este necesar (bine) să meargă la munte.
Poate (probabil, desigur, firește) că azi merge la teatru.

Punctuația: Oricare ar fi poziția ei față de regentă, propoziția subiectivă nu se desparte de aceasta prin virgulă.

Observații:

1. Uneori verbul a trebui, ca predicat regent, este intercalat în interiorul propoziției subiective:

Pentru că să vezi d-ta: omul trebuie să învețe a munci, ca să poată trăi.
                                                                           (Ioan Slavici – Budulea taichii)

În cazul acesta și în alte asemănătoare, subiectul (aici omul), care precedă verbul impersonal, și determinanții acestuia aparțin subordonatei subiective, nu regentei.

2. Deși subiectul este o parte principală a propoziției, propoziția subiectivă este, în frază, o propoziție secundară.


Sursa: Ion Popescu – Limba Română-Gramatică, Editura didactică și pedagogică București 1984 – Propoziția subiectivă

A fost articolul de ajutor?

0 / 0

Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: