Propoziția completivă directă. Exemple

Propoziția completivă directă

Propoziția completivă directă este propoziția subordonată care determină un verb din regentă și care are funcția de complement direct.

Ca și complementul direct, propoziția completivă directă determină verb a cărui acțiune poate trece direct asupra unui obiect: nu uita, fă etc.

Completivele directe pot fi introduse prin:

a) conjuncțiile că, să, ca… să, dacă etc.:
Am auzit m-ai căutat de dimineață.
A dori viziteze școala noastră.
A întrebat dacă ai sosit acasă.

b) pronume relative-interogative sau nehotărâte:
Fac ce mi-ai spus.
Spune-i orice vrei.

c) adverbe relative-interogative (singure sau precedate de prepoziții):
M-a întrebat unde am fost (de unde vin).
I-am povestit cum mi-am petrecut vacanța.

Topica: În general, propoziția completivă directă se află după regenta ei.

Punctuația: Când stă după regentă, propoziția completivă directă nu se desparte prin virgulă de aceasta:
Acum simțea nu-i mai e rușine sau frică…
                                      (Eugen Barbu – Dimineața)

Când precedă regenta, se desparte, de obicei, prin virgulă de ea:
trenul plecase de zece minute, a aflat înainte de a sosi la gară.


Exemplu:

Sprijină pe cel slab și nu uita greutățile începutului de viață.
tot posibilul pentru ca lumea să devină mai dreaptă.

Explicații:

Propozițiile greutățile începutului de viață și (tot) posibilul n-ar avea înțeles pe deplin dacă ar fi luate singure, deci sunt secundare.
Complementele directe greutățile și (tot) posibilul determină verbele nu uita și , regente ale acestora.


Sursa: Ion Popescu – Limba Română-Gramatică, Editura didactică și pedagogică București 1984 – Propoziția completivă directă

A fost articolul de ajutor?

1 / 0

Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: