Propoziția circumstanțială de scop. Exemple

Propoziția circumstanțială de scop

Propoziția circumstanțială de scop este propoziția subordonată care exprimă scopul pentru care se săvârșește acțiunea exprimată de verbul din regentă, fiind echivalentă cu un complement circumstanțial de scop.

Propozițiile circumstanțiale de scop este secundară și se poate introduce prin conjuncțiile să, ca să, de și prin locuțiunea conjuncțională pentru ca să:
– Comisarul regal vă acordă cinci minute pentru ca să evacuați curtea și atelierele.
                                                           (Eugen Barbu – Dimineața)

Când este negativă, propoziția circumstanțială de scop se introduce prin aceleași conjuncții (locuțiuni conjuncționale) și adverbul nu, uneori fiind întărită de cumva și care cumva (să nu cumva, nu cumva să, pentru ca nu cumva să, să nu cumva să etc.):
El îi ceruse ceasul ca să nu întârzie cumva.
                                                          (Dumitru Radu Popescu – Mări sub pustiuri)

Uneori, în regentă există una dintre locuțiunile adverbiale: de aceea, de asta, pentru aceea, care anunță propoziția finală, stăruind asupra conținutului ei:
De aceea (pentru aceea) a venit, ca să vadă ce faci.

Observație: Propoziția circumstanțială de scop căreia în regentă îi corespunde de aceea, pentru aceea, de asta nu trebuie să fie confundată cu propoziția cauzală, în regenta căreia se află o astfel de locuțiune adverbială.

Pentru a le deosebi, este bine să se țină seama că acțiunea exprimată de verbele din propozițiile cauzale precedă săvârșirea acțiunii exprimate de cele din regentă, pe când cea exprimată de verbele din propozițiile circumstanțiale de scop îi urmează celei exprimate de verbele din regentă:

De aceea te-am chemat, fiindcă ai primit o scrisoare urgentă (prop. cauzală).

De aceea te-am chemat, ca să-ți dau o scrisoare urgentă (prop. finală).

Topica: În general, propoziția circumstanțială de scop (finală) urmează regente. Uneori însă o poate preceda:

Ca să-ți dau scrisoarea, de aceea te-am chemat.

Punctuația: Când se află înaintea regentei, propoziția circumstanțială de scop (finală) se desparte prin virgulă de aceasta.

Când urmează regentei, se desparte prin virgulă atunci când se subliniază că nu este un element esențial în frază.

Ca să se încălzească, loveau cu bocancii în marginile de beton ale acoperișului.
                                                             (Eugen Barbu – Dimineața)

Lucrătorii o mâncau pe loc, ca să se mai încălzească.
                                                            (Eugen Barbu – Dimineața)

Astfel nu se desparte:
Se auzeau frânele camioanelor cu polițiști care soseau ca să întărească paza.
                                                           (Eugen Barbu – Dimineața)

Exemplu:

să culeagă fragi
ca să-și stăpânească
teama de urși
ca să culeagă căpșune
Andrei s-a dus în pădure după fragi.
A depus eforturi uriașe spre a-și stăpâni teama de urși.
Ana a plecat în livadă la cules căpșune.

Explicații:

Cuvintele după fragi, spre a(-și) stăpâni, la cules, din propozițiile de la exemplul de mai înainte, îndeplinesc funcția de complemente circumstanțiale de scop, exprimate prin substantivul fragi precedat de propoziția după, verbul la modul infinitiv a(-și) stăpâni precedat de prepoziția spre și verbul la modul supin la cules. Acestea pot fi înlocuite prin propozițiile:
culeagă fragi;
ca să-și stăpânească teama de urși;
ca să culeagă căpșune,
care arată scopul pentru care se săvârșește acțiunea exprimată de verbele s-a dus, a depus, a plecat.

Asemenea propoziții, care exprimă scopul pentru care se săvârșește acțiunea exprimată de verbul din regentă, fiind echivalente cu un complemente circumstanțiale de scop, se numesc propoziții circumstanțiale de scop sau finale.


Sursa: Ion Popescu – Limba Română-Gramatică, Editura didactică și pedagogică București 1984 – Propoziția circumstanțială de scop

A fost articolul de ajutor?

0 / 0

Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: