George Coșbuc (1866 – 1918)

George Coșbuc (1866 - 1918)

George Coșbuc (20 septembrie 1866 – 9 mai 1918) s-a născut în Transilvania, în comuna Hordou din ținutul Năsăudului. Din 1889 s-a stabilit în București, dar mereu îl chinuia dorul de locul natal. Adânc cunoscător al mediului rural pe care l-a cântat în poezii de strălucită inspirație, a fost numit „poetul țărănimii”.

Poezia sa (volume: Balade și idile, Fire de tort, Ziarul unui pierde-vară, Cântece de vitejie) cântă forța morală a omului din popor, optimismul și setea lui de libertate. George Coșbuc a valorificat folclorul (Brâul Cosânzenei, Crăiasa zânelor), a zugrăvit tradiții și obiceiuri din sat legate de marile evenimente din viața omului (Nunta Zamfirei, Moartea lui Fulger), frumusețile naturii (Vestitorii primăverii, Vara, Iarna pe uliță, În miezul verii, Noapte de vară, Nunta-n codru etc.), a evocat trecutul de luptă și eroismul poporului (Pașa Hassan, O scrisoare de la Muselim-Selo, Trei, Doamne, și toți trei, Rugămintea din urmă etc.), a dat glas revoltei poporului împotriva asupririi (Noi vrem pământ!, Doina). Sinceritatea simțirii sale este exprimată în versuri remarcabile prin armonia lor, prin noutatea ritmului și structura strofelor.


Sursa: Marin Toma – Limba Română-Lecturi literare, Editura didactică și pedagogică București 1989 – George Coșbuc (1866 – 1918)

A fost articolul de ajutor?

0 / 0

%d blogeri au apreciat: