La ritmul iambic accentul cade pe a doua silabă.
Piciorul bisilabic în care prima silabă este neaccentuată, iar a doua este accentuată se numește iamb; ritmul rezultat din succesiunea iambilor se numește ritm iambic.
Exemplu:
alai-mălai, fecior-picior, mândruţ – drăguţ.
Sursa: Marin Toma – Limba Română-Lecturi literare, Editura didactică și pedagogică București 1989 – Ritmul iambic
A fost articolul de ajutor?
0 / 0
